limba romana

Poezia pe care am citit-o la carnaval

De Terente şi Elvira
Cei mai faimoşi din Brăila
S-a dus vestea-n Univers
Şi-am prins-o şi eu din mers.
Alien Mai Ling mă cheamă
Nu am frică, nu am teamă
Şi de pe planeta Neagră
Am sosit, dar nu-s întreagă:
Am doar două păsărici
Una aici şi alta aici (arăt la subsuoară)
Restul ce vedeţi la mine
Sunt bucăţi din nu ştiu cine.
De vorbit, vorbesc cam greu,
Pământeana limbă, eu.
Dar, uşor m-am angajat
La Elvira, la ''palat''.
N-am venit să povestesc
Am venit ca să iubesc.
Că la noi, de-atâţia bitzi
A dat boala în iubiţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samsari şi acoliţi

S-aud samsarii cum nechează,
Din bolizi de zeci de cai putere,
Ei ştiu aievea legea să fenteze
Şi peste noapte fac avere

Răi, agresivi şi plini patimi
Ca nişte păsări răpitoare
Încalcă legi, uzurpă datini,
Distrug şi calcă în picioare

Urzesc complot după complot
Din fire lacomi şi uzurpatori,
După model sinistru, mafiot
Răpesc şi fură certele valori

Cu acoliţii, prinşi de mână
Care la rândul lor rânchează,
Ei iau la trântă naţia română
Pe urmă o îngenunchează.

poezie de David Boia (18 aprilie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mii de ani aceleaşi

De mii de ani aceleaşi,
Înfipte-n locul lor,
Stau stelele pe boltă
Privindu-ne cu dor.

Vorbesc o limbă rară,
Frumoasă şi bogată,
Ce nu pot filologii
S-o-nveţe niciodată.

Dar eu am învăţat-o
Şi n-o mai pot uita,
Gramatica, iubito,
Mi-a fost făptura ta.

poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba vorbită
e dulce ca mierea.
Dar când e stâlcită,
amară-i ca fierea.
*31 August -Ziua Limbii Române
*Maria Filipoiu

catren de Maria Filipoiu din Ziua Limbii Române / citat-catren (31 august 2020)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte artiştilor!

dacă faci o expoziţie de pictură
de ce nu scrii tot atunci nişte versuri
cu limba tăiată
de ce chemi armata săltării e
ului tău pe cul
mile prăbuşirii din rame subţiri
a tuşelor îngroşate?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântână romană

O cupă peste alta aşezată
pe-o buză veche de marmor rotund,
din apa de sus abia aplecată,
pe ape ce jos aşteptând se-ascund.

Tăcând acelei ce-n murmur şopteşte
şi-n taină, la fel ca-n palmă ţinut,
chemându-i, sub umbra ce înfrunzeşte,
un cer cu obrazul necunoscut;

pe sine senin în scoica de haruri
lărgindu-se lin cu al valului crug,
lăsându-se-n vis, picând rare daruri

pe muşchi, din oglindă-n oglindă,
şi cupa din urmă făcând-o prelung
să râdă uşor cu ce se perindă.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi (Borghese), traducere de Ion Pillat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindătorii

Sărbători cu gânduri bune
Cu miros de cozonaci
Oamenii-ncep să se-adune
Pregătesc nuci şi colaci.

Căci le vin colindătorii
Datina să o respecte
În Ajunul Sărbătorii
Clipele vor fi perfecte.

Glasul cristalin răsună
Contopit la unison
Îngerii încet se-adună
Ajutându-i c-un ison.

Vrăjiţi, oamenii ascultă,
Emoţia îi cuprinde
Ruga-ncet devine artă
A trăirilor profunde.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocrifă

Timpul ceasurile-şi plimbă
Îmbrăcate în civil.
Dintr-un câine curge-o limbă.

Apoi trece-o săptămână.
Cuiul intră în perete
Şi găleata în fântână.

Şi-n bucătăria pură
Cănile se coc şi-aşteaptă
Atârnând cu apa-n gură.

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

limba maternă
îţi intră în suflet
odată cu laptele mamei tale,
cu basmele de pe buzele bunicii,
cu sfaturile
bunicului şi tatălui,
cu dragostea
fraţilor şi surorilor,
dar dacă eşti
atât de diferit
învăţarea limbii
neamului tău,
este posibil
să te facă
un om fericit?

poezie de Stanislav Li, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e plin oraşul de fete frumoase
şi de oameni grăbiţi
să nu înţeleagă
care cheltuie
mai multă adrenalină
decît trebuie
ascunzîndu-şi obiectele
mărunţind visele
în făina cenuşie a urii
şi declamînd insistent verdicte
pentru că noi
nu-i aşa
avem
întotdeauna
dreptate
cum nici eu n-am acum dreptate
cum nici nimeni
nu trece de el
sau de mers
încărcat doar de adevăruri

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!