din prea mult sau prea putin

Bliţ secundar

multă vreme am fost prizoniera unghiului trist
iar această bucurie m-a întors cumva pe dos
masa mea de scris e prea netedă scaunul prea înalt
şi scrumiera prea plină

cînd un soare străin îmi vinde lumină
şi lunile celor o mie şi una de nopţi te ţin în mine
cu magneţi şi sîngele tău purpuriu curge
prin mine ca şi cum ar străbate calea lactee

deşi nu exişti şi tot ce am e o vedere din culise
ca scena aceea de la ţară în care am văzut prima oară
cum se taie porcul şi urletul lui desfiinţa o ţară
orice soi de credinţă sau de sens

porc despre care tata zice şi acum că a avut
o depresie şi trecutul oricum trebuie înmormîntat
în speţă mîncat digerat sau dat la poezie
bucuria mea de azi e singură e mare impunătoare
ca uşa de la inima ta sau de intrare la teatru

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să învăţăm!

Am făcut destule-n viaţă,
Fel de fel de lucruri,
Dar să ştii că nu pot spune
Care mi-au părut nimicuri.

Cel puţin din fiecare
Ceva tot am învăţat,
Dintr-un lucru mic sau mare
Care mi s-a întâmplat.

Uneori ceva pe care
Mă bazam că îl ştiam,
Mă solicita mai tare
Şi adesea mă-ncurcam.

Nici acum nu ştiu prea multe
Din câte ar trebui să ştiu,
Dintre lucruri mii şi sute
Să învăţ nu e târziu.

poezie de Mihai Leonte (1963)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri de singurătate - VI

Prea multe vise voi mi-aţi secerat;
Tristeţi tulburate ard în fiece cuvânt!
Mă rog să uit de flăcări, de păcat
Şi să îmi curăţ sufletul atât de-nfrânt

Prea multe lacrimi eu am vărsat;
Dorinţele m-au dus către abis!
Acum mă uit în urmă-nsingurat
La câte-am îndurat şi câte-am promis!

Prea multe zboruri m-au vidat!
Aş fi avut aripi şi idealuri înalte
Dar toţi din jur m-au alungat
Să le fie amar de dor, singurătate!

Prea multe gânduri mi s-au surpat!
Şi din lumina viselor de altădată
O flacără-n poezie m-ar fi înălţat
Dacă n-ar fi fost ura voastră toată!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ştii

Tu ştii.
Eu nu.
Iar între noi
Ochii se închid
De prea multă întrebare.
Şi-i gol în cârma
Cu răspunsuri.

Eu văd.
Tu nu.
Iar între noi
Mâinile se strâng
De prea multă absenţă
Şi-i stinsă vina
Cu neputinţe.

Tu stai.
Eu nu.
Iar între noi
Buzele se pierd

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (1 septembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de poveste

nu-mi căuta privirea
nu vreau ca-n ochii tăi să-mi oglindesc tristeţea
nici ca tu să ştii tot ce-ai ucis în mine
tot ce începi să pierzi
m-atingi cu mâini străine mereu grăbit să pleci
cuvintele-ţi îngheaţă pe buze
mult prea reci
iubirea mea îţi e povară
prea multe visuri ne separă

poezie de Bianca-Alina Luchescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu viteza şoaptei

Şi dacă aroganţa reorganizează clipe şi formule,
Pe trei etaje cu substanţe grele de la timp;
Atunci e semn să alergăm cu ceea ce e electronul...
Că prea îl folosim şi nu îl ştim prea mult.

Şi ştinţa ce e doar cu aroganţă în aflare...
Doar în ciocniri se poate descurca acum.
E-eatâta violenţă în aflare şi în stare...
Şi mersul paralel implică mult mai mult de la parfum.

Şi îl priveşti... şi şti o pată de culoare dinspre tare.
Şi poţi ca să măsori încetiniri de ritm.
Protuberanţa de legare nu mai pare ce îţi pare...
Şi polul e mereu prezent cu farul cel aprins.

Şi ce îţi spune în ascuns... şoptind?

poezie de Ioan D. Lechintan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi toţi credeau că Hrabal a murit în timp ce hrănea porumbeii

fumez prea mult în poeme
şi mai mult în realitate
poate de asta le şi ofeream cu nonşalanţă
muribunzilor de la spitalul nouă
care puteau renunţa la orice
mai puţin la ţigări
ultima ţigară
şi nu le spuneam
că totul va fi bine
pentru că ştiam că de acum
nimic nu va mai fi bine
mă plimbam pe coridoare
şi mă aşezam pe calorifer
la fereastră
de unde priveam porumbeii
şi doctorul meu mă întreba

dacă mă gândesc la sinucidere
nu mă mai gândesc la nimic
sau cel puţin asta încerc

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Diniş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş ucide cu zâmbet

ce mirări mai cuprind răsărituri
ce strânsori se adună în minţi?
mi te ştiu prea curând că-mi vei fi în amurguri
şi vom face din sloiuri culori prea fierbinţi.

răscoleşti când în mine, când vise
când frunze prea crude, când în ploi prea cernînd.
eu, te-aş bea dintr-o palmă ce răsună promise
tăceri unduite aşternând peste chipul visând.

de ţi-aş prinde aceeaşi visare ce-n mine
rătăceşte prin colţuri ca-ntr-o zare, deşert
te-aş ucide cu zâmbet ce- l vrei doar s-aline
enigmă-nflorind flori de măr în al nopţilor creştet.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E linişte

e prea multă linişte,
prea multe limanuri
şi găuri de vierme.
e alb gândul ce trece prin ochi
răscolind noaptea ce cade-n silabe.
oraşu-i prea alb de-atâta lumină,
prea dezvelite-s casele de umbre,
ferestrele trec uşor dintr-o parte în alta
şi dragostea trece mereu prin pereţi.
în centrul geometric o umbră subtilă devine cuvânt
într-o memorie tăiată ce adună liniştea oarbă
ce mă linge pe mâini.
timpul treaz moare într-o vedere
speriind mâna care scrie
despre toate plutirile din liniştea camerei
şi ora se închide mai devreme.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umorul lui e prea amar
şi veselia o prea gravă
poetul ăsta ca un zar
are cerneala de otravă

catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (23 februarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

"veselia o prea gravă" "Ignorantus ot nimic"! Eşti la fel de tare în română, ca şi în latină şi paleoslavă. [...] | Citeşte tot comentariul