cultura unui popor

Pietrarul

Durerea tuturor o schimb în piatră,
Cu dalta dezghiocând-o plină, dalbă:
Şi plâng rămaşii-n urmă lângă vatră,
Şi-n trista curte strămoşească nalbă.

Împlânt făcutul mâinilor pe-o coastă
În dâmbul rotunjit de oseminte,
La rând cu un popor întreg ce-adastă
Înmărmurit pe veci, de mai-nainte.

Ca numele să-l sap în stânca dură,
Din lacrimi adunat-am udătură,
Să curme fierul slovelor făgaş,

Dar, câteodată, braţu-mi nărăvaş
Alunecă şi-adorm, şi-n vis îmi pare
Că-s temelia pietrei funerare.

poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afacerea supravieţuirii

Am abandonat daravera supravieţuirii
pur şi simplu am făcut asta
fără regrete
era toată efemeritatea unei stele,
irosită în amontele unui râu
ani de-a rândul te străduieşti să nu cedezi,
clipă după clipă,
eternitate după eternitate,
mereu
îţi impui să-ţi imaginezi
un picior în amonte, înaintea celuilalt,
pentru a face pasul peste puntea suspinelor tale
irosite în amfiteatrul vieţii
lupţi, plângi
ceri ajutorul Celui de Sus
deoarece nu găseşti alt drum, prin roua respiraţiei tălpilor tale,
în aiuritoarea luptă dintre tine şi tine,
pentru a învinge.
Tornada unui vis irosit măcar.
Iar într-o zi, primeşti darul

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul fericirii ce străluce

Ne respirăm în fiece secundă
distanţa pierde lupta
noi galopăm ca doi mustangi
pe coama unui munte.
Ne-am duelat cu dorul,
ce-i drept el nu prea
vrea să dea-napoi,
dar nu-i nimic, de mâine
îl devorăm până la sânge
iar clipele din urmă plânse
capătă într-un târziu un sens.
Ne vom privi în şoapte
de lumini astrale, fixe,
şi închegând timpul cu clipa
vom deveni esenţa unui zbor.

poezie de Mihaela Huţanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheie pentru o zi de ianuarie

peste măsură de colorat visul
cu gust de femeie râzătoare roşie în obraz
dă târcoale unui cer proptit în pereţii albi ai odăii
în afară
oprit la vechiul pervaz
ca o predare în faţa unui destin
gerul înţepeneşte ramurile ude
şi toate continuă a fi departe de uşă
(oare vor da renunţările cândva roade?)
deodată se luminează deasupra mâinilor
ba da încă da
toate acestea nu se petrec în imaginaţie
aş scrie acum pe zăpadă
o pagină ce arde

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un câine

Un câine flămând în ziua de Paşte
De moarte urmărit, de oameni alungat
Stăpânul i-a murit sau nu-l mai recunoaşte,
Se cântă prin biserici Hristos a înviat!

Dar de ce se cântă oare prin biserici
Sau de ce se spune şi se recunoaşte,
Dacă se mai lasă, de popor şi clerici,
Un câine flămând în ziua de Paşte.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De invidie

ar fi în stare să-şi mănânce
pumnii până la coate
până la umeri
săraţi cu dexteritatea unui bucătar
nu poate îndura
îşi roade unghiile
le molfăie
trosnesc în fălcile lui
de câine cuprins de furie
este în pragul unei apoplexii
invidia îl roade adânc
e prea obositor pentru sufletul
omului lovit de destinul unui pierzător
aruncat în braţele lui locke
cel preocupat de epistemologie
a simţit invidia cunoaşterii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casă cu cerdac

O casă ţărănească cu cerdac...
Un colţ de rai uitat într-un alt veac,
Un rai pierdut, ce astăzi ne-ar fi leac
În liniştea de raiuri care tac.

Un fel de mănăstire cu pridvor...
Doar vântul bate toaca în obor,
Şi-n ea plânge un sat întreg de dor,
Şi satul parcă e cât un popor.

O poartă arcuită a destin
Peste un car cu boi ce nu mai vin,
Rama icoanei unui neam creştin,
Sărut între pământ şi cer senin.

E lemnul ca pădurea, răcoros,
În piatră cântă râul unduios,
Fântâna pentru apă stă de scos,
Pe-aicea Dumnezeu a mers pe jos.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chintesenţa neamului

Fac parte dintr-un popor
Din stejar şi din topor.
De la Decebal încoace
Se tot face şi desface,
Şi de ce s-a apucat
Nu-i sau e neterminat.
La masă vin a băut,
N-a mâncat cât a tăcut,
Si-a vândut printr-un sărut
La poartă ce n-a putut
De la masă pân" la poartă:
Două puncte de pe hartă,
Ce-i lipsesc necontenit
Coloanei fără sfârşit
Pe care s-a răstignit
Neamul meu ne isprăvit.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (6 februarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel aniversar - Mihai Eminescu - 169 de ani de la naşterea poetului naţional

A fost Eminescu un far
Cernând peste plai cu lumină,
Venit într-un miez de gerar
În splendida lui Bucovină;

Luceafăr cu suflet de jar
Vibrând peste bolta senină -
A fost Eminescu un far
Cernând peste plai cu lumină.

Cu versuri sfinţite de har,
Cu doina-ngânată-n surdină,
Făcu un popor milenar
Mai mândru de-a sa rădăcină.

A fost Eminescu un far.

rondel de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acela e compatriotul meu

Acela care îşi uită ţara pământul
La ştirea că cehii se scaldă în sânge
Acela ce se simte frate cu sârbul
Sau norvegian, când Norvegia plânge,

Cu mama cernită, peste evreieşti morminte
Frângându-şi mâinile, se-apleacă, jeleşte
Când Moscova cade - muscal se simte
Cu ucrainienii Ucrainia boceşte,

Acel ce inima-şi deschide tuturor
Francez e când Franţa suferă, sau rom
Când moare de foame al romilor popor
Acela e compatriotul meu. E om.

poezie clasică de Antoni Slonimski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!