aurora

Sunt un copac rămas fără pădure

Sunt un copac rămas fără pădure,
Şi-am căutat-o pân* am obosit,
Ori s-a ascuns de drujbe şi secure,
Sau a jelit până s-a irosit...

Mă plimb ducându-mi crengile în braţe,
Şi mă lovesc mâhnit de vânt uscat,
Şi două ramuri groase, antebraţe,
Văzând un tăietor şi le-a mascat.

Şi ocolesc salcâmii încă tineri,
Şi m-aş opri în miez, doar un minut,
În zi de târg, sau poate-n zi de vineri,
Da m-aş simţi închis, un deţinut.

Mărşăluiesc, mă plec ca muribundul,
M-agăţ de viaţă, parcă-s dirijat,
Îmi cert prin rădăcini întreg străfundul,
Mă dor trei ramuri, trunchiu-i bandajat...

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prutul

Foiuleană verde-verde
Printre brazi şi stânci se vede
Firicel de apă vie
Ce se lasă spre câmpie,
Curge, curge-ncetişor,
Străbătând uşor, uşor
Plaiul legănat de dor,
Dinspre nord spre largul zării,
Plaiul nostru dat uitării,
Aripa de est a ŢĂRII.
Toporaşi şi viorele,
Scapă-ne, Doamne, de rele,
Că de trei sute de ani
Am fost vânaţi de duşmani,
Când de turci şi când de ruşi
Până-n '92, acuşi.
Dă-ne, Doamne, pe pământ
Libertate şi cuvânt
Cum era cu Ştefan Sfânt.
Ia-ne zilele amare

[...] Citeşte tot

poezie de Tatian Miuţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strâng în talpa vieţii mele

Strâng în talpa vieţii mele cioburi mici, ucigătoare,
Nu le scot că nu am vreme... Ei şi ce dacă mă doare?
Nu mă plâng de suferinţă, căci doar Domnul mă alină,
Şi răzbesc prin grota sorţii când balanţa greu se-nclină.

Am strâns spini... iar guri flămânde m-au muşcat cu lăcomie,
Şi-au sperat că mă doboară, m-au lovit cu infamie,
M-au trecut prin rug de iaduri perpelindu-mă tenace,
Însă antidotu-mi este "un ignor" spre minţi sărace.

Nu mă-nclin, nu strig, nu cad, nu cer falşilor clemenţă,
Şi îi las să se frământe, buimăciţi de rezistenţă,
Nu las lacrimi să îmi curgă pe obraji, ca exponate,
Nici în faţa celor falşi, nici ascuns. Am demnitate!

Calc pe cioburi ascuţite, să mă doară pân* la sânge,
Şi-mi cert fricile în taină şi-i spun inimii nătânge,
Să nu sufere că lumea poartă petice ostile,
Cu venin... vor să sugrume cu deprinderi de reptile.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar sicrie şi durere...

Prin fereastră văd pustiul într-o primăvară caldă,
Când noi respirăm sub mască, fiindcă molima se scaldă
Peste tot, având complice virusul cel asasin,
Şi ne ia părinţi, copiii... ce se sting în pat străin...

E durere, vlăguială şi o spaimă peste lume
Că n-ar reuşi s-o scrie nici în sute de volume...
Ne ferim unii de alţii, şi ai vrea o-mbrăţişare,
Însă fugi că moartea-ţi râde cu trei coase la spinare.

Cum să îşi aline mama un copil în carantină,
Nu îl vede, nu-l aude, - sufletu-i pe ghilotină -
Cum să-l mângâie, să-i spună să nu aibă nicio teamă
Când e ferecat şi plânge... neputinţă, jale, dramă...

E o luptă inegală, da cu forţe nevăzute,
Care muşcă şi se-ndoapă din imunităţi scăzute,
Luptă medici, asisistente, ei, soldaţi pe baricade,
În speranţa să învingă... omenirea-n chinuri, scade.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşteaptă-te dar...

Deşteaptă-te dar, înaintea trezirii
Departe de tot ce-ai visat,
Mai smulge-ţi din neant ţintuirea privirii
Şi vezi înspre ce-ai avansat;

Se apropie încet cetăţile serii
Cu turle de-adânc ce-n neant radiază
Şi drumu-i bâcsit de scaieţii tăcerii
Prin care cu spor se înnoptează.

Orele cresc, descrescând spre-o amiază
În care-şi topesc raţiunea,
Aurora adoarme şi seara lucrează,
Înspre zori ce-şi ascund acţiunea...

Cocoşi nu mai cântă, nimic nu contează,
În lungul uitatului mers,
O clipă cuprinde ce-o viaţă durează
Şi viaţa-i cuprinsul advers.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În întâmpinarea muzei

moto:
Îmi place şi mie siesta
Luleua, cafeaua, nevasta
Dar mă deprimă ideea aceasta:
Să fiu cel mai urât din oraşul acesta!
---------------------------------

Nu te duce astăzi nicăieri
Stai acas' că vine muza
Singură şi fără călăuza
Ce-a plecat spre Babilon, de ieri

Dac-o-ntâmpini în fiord
Ai onoarea, primul pas
Ca busola, acul de compas
Îndreptat întruna către nord

Fiecare noapte aurora
Te invită pururi să citeşti
Clasicii pe care nu-i iubeşti

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentală simplă

am plâns într-atât pe genunchiul tău
încât valurile rochii îmi mângâiau răsunetele în răspăr
şi eu nimic nu pricepeam
indiferent dacă treceam gând pe deasupra,
ori pe dedesubt.

nu ştiu prea bine de unde atâta mişcată rochie...
poate că-i din trista tăcere de odaie
sau din umbra crucişă toamnei zurlii
cu aripile împotmolite într-un gard plin de anomalii.

totuşi, îmi aduc bine aminte
de vrabia ce plângea vremii de atunci
când pe nisipul mării înzorzonaţi cu goliciuni
înşiram desene cu cele câteva degete lovite de zori
amăgindu-ne că-s gânduri uitate în vară.
şi tăvălit pe iluzii albastre eu speram pururea să te extrag
dintr-un cerc scăpat de vreo auroră
cu intenţii anume şi sublime,
înteţit să te ascund într-o emoţie de-a mea,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chirurgel

Chirurgel, medic cu ştaif şi cu şpăgi la buzunar,
"A tăiat" la viaţa sa, cât penaj pe-un alunar,
Babe ce-au murit cu zile, însă fără lumânare,
Şi mulţi tineri fără job ce n-aveau Asigurare...

N-a ratat nici pe Ion, fraged ca o viorea,
Cu maneaua arvunită... mâine se căsătorea...
Doar cu Mara a dat greş, i-a ciuntit întâmplător,
În loc de un neg pompos, degetul arătător.

A tăiat ca într-un tort şi burtica lui Pilat,
Că văzu la ecograf un stomac gigant, umflat,
Şi-a decis să îl reducă, că e viaţa tare grea,
Şi-a scurtat... de azi îmbucă un boţ cât o acadea.

Soacrei, ca o gălbenea, de la sfântul pancreas,
I-a cotrobăit prin foale mai puţin parcă de-un ceas,
L-a certat că insulina n-o secretă, şi-un hormon
Parcă a luat-o razna... Hop! scăpă un telefon

[...] Citeşte tot

pamflet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nişte copii, aşa-s bătrânii noştri

Cu ochii calzi, miraţi, percepţii mai slăbite,
Cu glasul tremurat şi pasul poticnit,
Îşi duc poveri din ani, iar pletele albite
Ne-arată câte griji în suflet le-au mocnit.

Au îndurat corvezi, noian de sacrificii
Pentru copiii lor, s-ajungă "cineva",
Şi-au înfrânat dorinţe, vise, poate vicii,
Şi unii sunt uitaţi, în lume, undeva...

Şi scad... sunt tot mai scunzi, copiii cu bastoane,
Cu dioptrii mai mari, cu riduri pe obraz,
Cu straiul perimat, cu bâlbe în consoane,
Bolnavi şi gânditori, cer vieţii un răgaz...

Şi uită tot mai des, şi te privesc cu teamă
Când nu pricep ceva, deşi ai repetat,
Nu îi certa te rog, vei provoca o dramă,

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cârmuitorii

(Poezie manifest)

Din cătunele răzleţe unde-şi caină sărăcia
Suflete îngemănate cu uitarea, veşnicia,
Astăzi ies pe ulicioare cu speranţele trezite,
Să voteze mitomanii, inimi reci şi putrezite.

Şi-n oraşe-i forfoteală, năzuind câte şi-n stele...
Vor să scoată gheara-nfiptă din grumazul ţării mele,
Iar corupţii şi viclenii - mulţi ca în epidemie -
Să ajungă după gratii, fără autonomie.

Au mai cârmuit şi alţii, au promis în propagande,
Şi-au furat avutul ţării, mână-n mână şi în bande,
Au călcat pe pieptul sacru care şade-n agonie,
Şi-o deplâng... şi iar îmi vine să îi muşc în ironie.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!