am inteles

Dimensiuni de timp

Târziu am înţeles
golul rămas
într-un cerc de vise albe,
drumuri necunoscute
în intersecţii de ninsori
cuvinte sub semn
de întrebare
din iarna plecării tale.
Dezleg paşii pribegiei
din hotarul depărtării
dimensiuni de timp
în unghiuri albastre
de cer.
Am învăţat
să cânt balada
răsăritului de soare
în toamna vieţii
ritm de miracol
din cartea speranţei.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Cât este de frumos! Don Juan... Afurisitul! Chiar este frumos. Înţeleg perfect de ce toate fetele îşi pierdeau capul după el; hmm, chiar şi eu... Cred că întotdeauna am înţeles asta... Dar eu sunt norocoasa de care el s-ar fi îndrăgostit, sau cel puţin aşa susţine el. Sper să nu fie doar o minciună de-a lui, menită să mă amăgească, să mă cucerească şi pe mine de partea lui...

replică din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt către voi

am smuls gândurile din sufletul meu
au zburat către voi
le-aţi primit cu sufletul deschis
din ele s-au născut poezii
m-am dezbrăcat de cuvinte, le-am dăruit vouă
m-aţi învelit apoi cu sufletul vostru
m-aţi mângâiat cu duioase cuvinte
atunci am înţeles că am găsit calea
sunt fericit, gândurile, cuvintele mele trăiesc
sunt purtate de voi mai departe
vă mulţumesc oameni frumoşi
vă iubesc

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primarul futurolog

Eu acum am înţeles
Fir-ar el, fir-ar să fie,
De ce primarul ales
Sta-ncuiat în Primărie.

De doi ani şi jumătate
Stă cu interfon la uşă,
Stă-n birou şi tot socoate,
De faci focul... ai cenusă!...

E primar cu viziune,
Un futurolog vestit,
Deşi e-ncuiat vezi bine,
Virusul a prevestit.

Nu mă miră... nu sunt vise
Ca să vezi epidemie,
Chiar cu uşile închise
În vestita Primărie.

pamflet de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul tău

Am sapat adanc la radacina unui copac tanar,
si ti-am ascuns acolo zambetul,
Am vrut sa-l pastrez doar pentru mine,
departe de lumea trista si rea,
Dar l-am regasit peste ani si ani,
in mii de frunze aurii,
ce-mi zambeau discret prin razele de soare.
Am inteles atunci ca lumea e mai frumoasa
datorita zambetului tau.
O frunza mi-a atins buzele si doua zambete
s-au contopit pe veci cu padurea.

poezie de Marius Alexandru (22 octombrie 2020)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trocadero

Noroi, gheaţă şi eu mic
Răsucit în mine
Zgribulit
Pantof rupt prin care se uită universul
Absurd, aberant
Şi de neînţeles
Picături care pot să cadă
Din imense aglomerări
De dreptate sau nedreptate
Suflet mohorât aşteptând
Nădejdi deşarte
Nici mila nu este prietena cu mine
Cineva, cândva, undeva
A trecut pe lângă mine
Cuvinte răsucite rostind
Spre mine, dar eu nu am înţeles
Eram mic şi pricăjit
Jos, La Trocadero

poezie de Viorel Muha (1997)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adierea

Azi o boare dintr-un vânt
Mi-a atins mâna plângând
Rostindu-mi doar un cuvânt
Iubito... te port în gând

Cu atingerea călduţă
Mână el mi-a sărutat
M-a purtat pe o străduţă
Lumea el mi-a arătat

Cate doruri estompate
Inimi fânte care au suferit
De lacrimi au fost spălate
Pierzând tot ce au iubit

M-am lăsat de el curtară
Şi atunci am înţeles
Adierea sterge lacrima curată
Am să -mi amintesc mai des

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea de iasomie

florile de iasomie s-au trecut
şi numai culoarea ochilor tăi
mi-a rămas în venele albastre
ce poate fi un gard îmi spuneai
distanţa de la suflet la suflet
poate de aceea zborul fiecărei clipe
mi se părea mai scurt
viaţa din ape a urcat pe uscat
ca în cele din urmă să se intoarcă în ape
am înţeles că nu suntem decât
o umbră şi încă o umbră
deşi umbra ta era un poem fără cuvinte
eu am rămas pământ
veşnic nelipsit de la întâlnire

poezie de Cristina Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halucinantă

Sufletul neîngrădit
A început să construiască zid.
Când orizontul prinde culoare
Luna, luând forma secerii,
Taie artere în cântec
De sărbătoare.

Nicicând nu am ştiut de ce
Absenţa trebuie să doară sau ucidă,
Nicicând nu am înţeles de ce
Albatroşii ce-şi frâng aripile,
Fac copii să râdă.

Undeva, nu departe,
Viaţa mi se arată în cale
Cu statura ei mândră, potrivnică
Undeva, nu departe în mine
Sufletul înalţă poartă statornică.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă rog să-mi luaţi temperatura (pledoarie pro-vaccinare)

Vă rog să-mi luaţi temperatura,
Cred că am grade în exces,
Mă inflamează scriitura
Şi vânzoleala fără sens.

Am înţeles, e pandemie,
Eşti prost de nu te vaccinezi,
Şi eşti un strălucit, mărie,
Dacă cireada o urmezi.

Nu mai e loc de omenie
V-aţi izolat să nu o luaţi
Miroase greu, a scârnăvie
Şi neuroni carantinaţi.

Până v-oţi reveni în fire,
Până ne-om revedea curând,
Vă rog, cu multă deferenţă:
Băgaţi-vă un ac în fund!

poezie de Teodor Burnar (30 septembrie 2021)
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!