Dori

Degetele tale fac flori timpurii

Degetele tale fac flori timpurii din
orişice lucru
părul tău mai ales îl iubesc ceasurile;
linişte blândă care
cântă spunând
(chiar dacă iubirea-i doar pentru o zi)
să nu te temi, noi ieşim în împrimăvărare.

Picioarele tale cele mai albe rătăcesc.
Mereu
ochii tăi limpezi se joacă de-a săruturile
a căror ciudăţenie mult
spune; cântând
(chiar dacă iubirea-i doar pentru o zi)
pentru ce fată vii flori aducând?

Să fii buzele tale e lucru mult dulce
şi mic.
Moarte, spun că eşti bogată mai mult
decât ţi-ai dori, dacă prinzi asta,

[...] Citeşte tot

poezie de E.E. Cummings, traducere de Mircea Ivănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înmormântat deja... mâine

Am o imensă milă de mine, cel ce va fi-ntr-o zi în cimitir
aproape gol de haine putrezite,
cu oase pe deasupra,
de frumuseţea formei dezgolite
în atât de negru, nesfârşit sub flori, sau pir.

Poate-oi dori să mă ridic, nu ştiu, un pic,
dar văd că nu se va putea,
că atât de grea pe creştet va fi crucea,
de atâtea păsări, ce vor poposi, vor sta,
făr' să le mângâi cântecul ce-mi zic.

Voi fi milenii nemişcat, o lenevie
în lumea de departe, istovândă,
de aceea aş vrea de-acuma să-mi las gând,
când nu voi mai putea izbândă,
ce nu voi mai fi... un nimic demult, nici amintire vie.

Îmi storc mintea de logic şi sufletul, o ştiu,
m-agăţ cu palma întinsă, cu degete de atins,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt doar trubadur al Cerului albastru

Invidioşi, aezii citesc pe-ascuns ce scriu
Şi şi-ar dori să-mi sune cuvântul în pustiu,
Dar nici nu ştiu confraţii c-acesta-i visul meu,
Să fiu botezătorul de verb prin Dumnezeu

Ce spune, ca Ioan, că-s doar trimis în lume
S-anunţ că nu sunt eu, ci este un alt nume
Poetu-n care însuşi chiar Domnul e-ntrupat
Şi care-n Poezie va fi crucificat,

Spre a-nvia apoi, a treia zi din moarte,
Ca geniu nemurit de lume într-o carte...
Deci, har nu am prieteni şi nici nu sunt ales
De Cer să fiu un geniu, sau spus de un eres,

Astfel încât din Cer nu vin ca geniu care
Vă poate eclipsa printr-o crucificare,
Doar voi veţi străluci pe-al Poeziei astru,
Eu sunt doar trubadur al Cerului albastru!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În altă zi, m-a lăsat acasă

Habar nu am ce speră să găsească
la întoarcere, mi-am schiţat în minte idei,
o balerină, iată marea mea revelaţie,
cu siguranţă şi-ar dori
să fie întâmpinat cu multă graţie.

Tot desenând piruete pe covor
am ajuns la piciorul patului, găsesc pe podea
o opincuţă uitată – probabil a ei –
n-am nimerit-o cu balerina, are una deja.

Caut altceva, nu dispera, nu disper,
mă uit în frigider, are bere, friptură de miel.

Cade şi planul cu gospodina,
cămăşile îi sunt călcate, vasele spălate.

Încerc să aduc un om de zăpadă lângă cuptor să îi demonstrez că se poate! Nu,

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Ana Balan din Moartea trece pe tuşă (septembrie 2016)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de martie

Când amurgu-şi încâlceşte negre plete în şuvoi,
O altfel de înserare se coboară peste noi,
Adoarme zefirul serii peste gândurile seci,
Luna-şi varsă tot argintul peste-ntinsele-i poteci.

N-am să pot vedea curând mândra floare-a primăverii,
Pâlpâie speranţa grea într-o lume a tăcerii,
Ştiu că totuşi îi e bine, vremea nu-i potrivnică,
Ar dori să-i fiu alături, e mereu puternică.

În pustiul nopţii reci, la adânci chemări de mumă,
Într-un vaiet surd scâncesc bobocii pişcaţi de brumă,
Mândrul mire îmbrăcat în straie de ginerică,
Caisul înmiresmat, darul nunţii şi-l ridică.

Noaptea vrea să fie scurtă, timpu-mi pare că e lung,
Să şterg praful de pe stele, măturător vreau s-ajung,
Să ne-alegem împreună un tărâm de flori albastre,
Tu să fii stăpâna nopţii peste gândurile noastre.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restart

Fac curat în inbox, şterg mail-uri nevinovate
şi spam-uri
şi mi-aş dori
să fie la fel de uşor
să trimit la recycle tot ce-mi
virusează mintea, să păstrez
doar calmul şi fericirea,
fragmentele
de memorie care încă-mi electrizează
pielea,
ar fi mai simplu
să fiu
un haos legat cu şuruburi
şi piuliţe, cabluri şi metal
rezistente,
noaptea să-mi sting
toate luminiţele
şi să plutesc
în eter, să te iubesc
matematic şi să-ţi dedic

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciune veşnică

Înţelepciune veşnică, Înălţime inaccesibilă,
Domn al sufletului meu,
nu te supăra dacă inima mea, care-şi uită nimicnicia ei,
astăzi ar dori să-ţi înalţe un dulce imn de iubire:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!

M-am născut pentru Tine,
pentru tine e inima mea:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!

Ce doreşti, o Domnul meu, să facă
pentru Tine acest suflet al meu,
atât de incapabil să opereze, atât de mizerabil
păcătos şi rău?

Iată-mă aici la picioarele tale,
singura mea Dragoste:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!

Viaţa mea, inima mea, corpul şi sufletul,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Sfânta Tereza de Avila
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, mamă

O, mamă, fără tine pământul e sărac
Şi chipul meu e-n lacrimi, nu pot să mă prefac,
Iar casa ta e tristă, căci tu erai stăpâna
Şi nu-mi răspunde nimeni când spun blând, "sărut mana".

Iar telefonul tace, deşi mă uit la el,
Cât mi-aş dori acum să văd al tău apel
Şi să aud din nou cuvintele divine:
"Ce mai faci dragul mamei, la tine-i totul bine?".

Şi mă gândesc că poate e doar un vis urât
În care-un negru demon în iad m-a coborât
Şi-aştept cu nerăbdare să mă trezesc din nou
Şi plin de fericire să văd iar chipul tău.

Dar timpul trece, trece şi tu nu mai apari
Ah, unde s-au dus oare ochii tăi buni şi clari?
Ştiu că sunt morţi şi de-aia să vadă nu mai pot
Şi am murit şi eu, chiar dacă nu de tot.

poezie de Octavian Cocoş (6 mai 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre paşi de-argint

printre pasi de-argint, primăveri trecute
îşi arunca fluturi si-adieri de vânt
printre bucle blonde de copii zănatici
trec încet şi nuferii ce rad pe rand.

prin poteci albastre de lavande mandre
se strecoara macii, parca-nlacrimati
cu obrajii rumeni, imi aduc aminte
chiar si flori de colt, zane-n muntii 'nalti.

mă imbraca zorii-n roua albastrie
şi-mi saruta talpile fierbinti
mă strapung indata de odinioara
reci fiori de tine, simt cum ma inalti.

picuri reci de ploaie, amintirea-i vie
mana-ti curge-ncet peste trupul meu
un parfum discret, puf de papadie
azi iti simt chemarea, doru-ti este greu.

[...] Citeşte tot

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vor îngropa adânc

Când vom muri ne vor îngropa adânc, nespus
De-adânc, şi iarba va acoperi mormântul de îndată,
Iar noi vom auzi: undeva, deasupra noastră, sus,
O ploaie trecătoare alintând pământul, delicată.

Apoi, nu vom mai dori nimic, nopţii tovarăşi,
Şi treziţi dintr-un vis, vom gândi astfel:
Dacă afară-i linişte – e toamnă iarăşi,
Dacă-i zgomot – e primăvară-n orăşel.

E plăcut că sentimentele noastre somnoroase
Nu vor mai fi învolburate de suferinţe, bucurii, nevoi:
Ale despărţirii sau iubirii complicaţii dureroase
Nu mai pot pătrunde prin sicriu până la noi.

Suntem acasă, am găsit ceea ce toţi oamenii speră
Să găsească. Aici, în sfârşit, noi ne vom face-o părere
În ce fel o viaţă minerală, fără sentimente, diferă
De-o viaţă sensibilă, sensibilă până la durere.

poezie de Aleksandr Blok, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!