unda

E primăvară iar

În dumbrava însorită
Cântă păsările-n cor
Creanga e înmugurită
În văzduh nu-i niciun nor.

Un pârâu cu apă lină
Curge molcom într-o parte
Şi-a lui undă cristalină
Spune mii şi mii de şoapte.

Vântul mai c-ar vrea să bată,
Mai c-ar vrea să stea în loc
Undeva cuminte aşteaptă,
Nu e hotărât deloc.

Precaute, dar grăbite,
Ies jivine după hrană
Slăbănoage şi lihnite
După ce-au postit o iarnă.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (27 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

La tine am venit

Crezi că nu te pot vedea
Nu -mă tem de umbra pasului
Îţi simt respiraţia în ceafa mea
Îţi simţ tremurul glasului

Îţi simt paşi -n umbra mea
Esti lumina mea în ceaţă
Mâini împreunate aievea
Umbra lacrimi pe faţă speranţă

Tu esti arcul unui ceas
Eu săgeata din secundă
Timpul meu în urmă a rămas
Vremea a trecut ca şi o undă

Ora pare fi rămasă în impas
Nu sunt singură dragul meu
Esti parfumul ce-a rămas
Tu mă aperi de ce -i rău

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate

Poate-n drumul tău te gândeşti la mine,
Poate simţi şi tu dor ascuns în tine,
Poate vezi cu ochii în singurătate
Razele din mine cum îţi sunt surate.

Poate gându-ţi tainic fuge şi mă caută
Din viaţa trăită într-o altă dramă,
Poate clipa asta te înfrângi pe tine,
Poate-ţi spune Domnul puţin despre mine.

Poate îţi apare dintr-un colţ de umbră
Chipul meu ce fuge de o noapte sumbră,
Poate vezi o rază din mine plecând,
Căutătoare undă, foşnitorul gând.

Poate cu răbdare te agăţi de ea,
Poate nu-i dai drumul spre o altă stea,
Poate te încingi cu ea peste trup
Să îi simţi căldura... atunci când erup.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce sărutare

Cerul meu este blând senin
Mă ajută o poartă să deschid
Aer dulceag de iasomie si pelin
Frământă răşină din molid

Rămân uitată într-un abis
Un izvor de vise curge agale
Undă de lumină darul promis
Renaşte în gândurile mele

O boare ce-mi atinge faţa
Rămasă ca o dulce sărutare
Îmi flutură la sân cămaşa
Alunecă pe părul lung în mare

În adâncuri corali ce împletesc
Amintiri din corăbiile uitate
În tumultul trăirilor te zăresc
Esti o stea venită de departe

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea marilor tablouri

Zefirul blând pătrunde prin saloane
Şi mângâie duioase draperii
Reinventând uitate simfonii
Cu foşnetul de rochii şi jupoane

Prin aer translucid de ametist
Iluminat de vechile vitralii
Mai dăinuie şi astăzi de la dalii
O undă de parfum, din cel mai trist

S-au risipit în timp stăpânii
Prin cronici prăfuite şi cavouri
Singurătatea marilor tablouri
Mai grea e la sfârşitul săptămânii;

De nicăieri un zvon. Sau adieri
Nici majordom sau vreun stilat valet
Cu paşi de lebădă în menuet
Nu tulbură aceste încăperi

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmi pot imagina

că viaţa este o închisoare imensă, fără şanse de evadare
şi singura cale este moartea
fără regrete

dacă ai aflat deja ce inseamnă dragostea
poţi avea o undă de regret
dar dragostea înseamnă mult mai mult

sunt oameni care strâng diverse lucruri materiale fără importanţă
spre deosebire de ei, mie îmi place să las semne
ale trecerii. semne care se şterg greu

dincolo de viaţa asta consumată fără rost
au rămas o mulţime de cărţi şi cuvinte abandonate
dar cel mai mult îmi place să cred în urma paşilor mei prin amintirile altora

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În revărsatul zorilor, pe baltă, lumina face minuni. Pe faţa apei sclipesc, ici sfărâmături de oglinzi; colo, plăci de oţel, comori de galbeni între trestii. În nuferi, ca-n nişte potire plutitoare, curg raze de aur. Un colb de argint dă strălucire stufărişului. Peste tot linişte neclintită, de rai. Cocostârcul s-a sculat cu noaptea-n cap. A intrat în baltă. Pe picioarele lungi, subţiri ca nişte lujere, trupul lui se leagănă agale. Din când în când îşi udă pliscul; uneori se opreşte de se uită, ispititor, în fundul apei, ca şi cum ar fi dat peste ceva ce căuta de mult. E răcoare şi răcoarea îl încântă. Nu simte nici o altă dorinţă decât să-şi scalde picioarele în unda rece, care-i trimite fiori până sub aripi.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Mărinimie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi doi

Noi doi şi... cina cea de taină... Neingerate sentimente...
Surâs de... dorul din privire şi multe lacrimi inocente...
Ce rost ar mai avea iertarea?! Simţim gustul amar al pâinii,
Dospită-n sufletul durerii, sub tremurul tăcut al mâinii.

Ce rost această suferinţă ce pare fără de sfârşit?!
Ce rost şi că iertarea noastră într-o secundă a murit?
Are vreun rost atâta ură?! Singurătate?! Alungarea
A tot ce-a fost frumos în viaţă? Ce rost mai are resemnarea?!

Ne dor săruturile vremii! Şuviţa de fior tăcută,
Trecând prin noi precum un clopot, trecând prin noi precum o undă...
Că ne-am iubit, e-o întâmplare, etern rămasă-n aminitre...
Dar nu-i decât o firmitură dintr-un crâmpei de fericire.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruptură

te-ai strecurat în visele mele. ca o undă. ca un regret. ca o aducere aminte.
suflul zilei noi se ridică din roua nopţii răstălmăcită în cuvinte
şi recade în tăceri autumnale, fără frunze, fără cer
visam mare, visam soare dar uitam că doar tu,
eşti cea mai fierbinte dintre lumi.
timpul meu sunt eu,
lumea mea sunt eu,
dar sunt dispus să le împart
aşa cum numai lucrurile frumoase pot fi împărţite
undeva, într-o altă secvenţă,
vorbeam de ruptură
dar cred că am rătăcit secvenţa
aşa că centrul lumii mele caută o cale către centrul lumii tale
pentru a rescrie legea universală a atracţiei

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântările de seară

Cum să găsesc lumină în dom sihastru
Unde doar umbre reci mai stau la pândă?
Jocul îşi făc prin colţuri de secundă,
Dosind frânturi din străluciri de astru...
Un corb cu aripi de neguri frământat
S-a strecurat sub cer, să mai înşface
Neliniştite păsări ce rătăcesc buimace,
Ori se încurcă-n umbre de-nnoptat.
Curaj am, ca lumina ce taie în alabastru
Puterea nedifuză, în şoaptă îmi schiţează
Prin unda rătăcirii de taină mai vibrează
Trăirea-mi ce înalţă spre cer senin albastru.
Dar pacea îşi aşterne, uşoara-i molcomire
Şi-n domul părăsit sunet viu de vioară
Ţâşneşte anunţând Cântările de Seară
Şi-nsufleţind lăcaşul cu tâlc de izbăvire.

poezie de Elena Volcinschi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!