Serioase/triste despre schimb, pagina 28
Psalm I
Acești psalmi sunt opera minții bântuite de viziuni și nu a
rațiunii ce nu se schimbă niciodată.
Eu sunt carne și sânge, dar mintea mea e focarul multor
iluminări.
Mă schimb odată cu vremea, cu starea finanțelor mele, cu
munca pe care o fac, cu prietenii mei.
Dar într-adevăr niciuna din acestea nu e răspunzătoare
pentru mărețele defecte ale minții ce mi-au lăsat
creierul deschis halucinațiilor.
Toată opera a fost o imitație a trăncălelii literare din capul
meu.
Această bârfă este un document excentric spre a fi pierdut
într-o bibliotecă și redescoperit când Porumbelul
coboară.
poezie de Allen Ginsberg din Howl și alte poeme (februarie 1949), traducere de Petru Ilieșu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt în vârful pomului. Majoritatea bărbaților nu vor să se întindă după cele bune fiindcă se tem să nu cadă și să se rănească. Preferă, în schimb, merele căzute pe jos, care nu sunt la fel de bune, dar ușor de luat. Merele din vârful pomului se gândesc că este ceva în neregulă cu ele, când, de fapt, sunt extraordinare. Trebuie numai să aștepte să apară bărbatul potrivit, care să fie suficient de curajos să urce până în vârful pomului.
citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sonetul 10
Te rușinezi a spune că te-ai îndrăgostit
Și astfel te arăți a fi necugetat
Căci dac-ai vrea, de multe femei ai fi iubit,
Dar nu-ndrăgești niciuna, e lucru constatat.
Și când ești posedat de-o ură ucigașă
Chiar împotriva ta începi să uneltești
Și vrei să ruinezi acea frumoasă casă
Pe care-ar trebui cu râvnă s-o clădești.
O! Gândul tu ți-l schimbă, ca să mi-l schimb și eu
Să poată oare ura iubirea birui?
Rămâi așa cum ești, plăcut și blând mereu
Sau cel puțin cu tine mărinimos să fii.
De dragul meu te schimbă, nu mai fi pătimaș
Păstrează frumusețea în tine și-n urmaș.
poezie clasică de William Shakespeare (24 noiembrie 2020), traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia poemului în doi
Coapsele tale frumoaso
freamătă dincolo de infinit
alb cu sens giratoriu
sărut dizolvat din floare-n floare
tăcerea erotizată
se precipită spre centrul poemului
acolo unde poetul face schimb de stele
în continuare
cu dragostea lui cea de toate nopțile
la semafor
o fantomă așteaptă zadarnic
să se întrupeze din jale
doar eu
mă grăbesc din ce în ce mai încet
spre capătul nopții
spre
capătul poemului
altă erezie convertibilă
n-am
găsit
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teatru suntem noi, eu, de pe scenă, noi de pe scenă și dânșii din sală... E legătura vie dintre noi, cei de pe scenă și dânșii, cei din sală, dintre dânșii și noi... și se simte această emoție extraordinar... Emoția pe care noi o generăm pe scenă, se duce către spectator, spectatorul se emoționează, trăiește aceste emoții, și această emoție se întoarce încet, încet peste rampă, către noi, iar noi o simțim... și acest schimb de emoții viu, extraordinar de viu, acesta este minunea și sper mereu că se va numi teatru...
Mircea Albulescu în revista Formula AS
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără dor
În apusul Soarelui,
la sfârșitul drumului,
am dat liber dorului...
I-am dat bani de buzunar
să își cumpere amnar,
să dea foc la inimi frânte,
sângele să le-nfierbânte,
să le joace cum o vrea,
cum s-a jucat și cu-a mea,
fără milă, fără suflet,
pierzându-mi viața în umblet,
printre flori și printre stele,
risipind visele mele,
cheltuindu-mi tinerețea,
dându-mi, la schimb, bătrânețea.
Vântule neobosit,
spune-i celui ce-am iubit
că, acuma, de-o veni,
nu aș ști a-l mai iubi,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred că aș putea să înșir câteva sute de mirosuri ale ierbii, în funcție de ceasurile zilei, de ploaie, de soare, de anotimp, de pământ, de umbră, de înălțime, de gradul de umezeală ori de uscăciune. Aș putea deosebi acum, bănuiesc, cu ochii închiși murele oloage de murele crescute în tufe, foșnetul unui fag de foșnetul unui brad. În schimb, multe din cele trăite s-au estompat, lăsând în urmă goluri, ca într-o pădure arsă pe jumătate. Această descoperire mă obligă să admit că memoria mea seamănă acum cu o oglindă spartă, care-mi restituie frânturi de viață.
Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă
Adăugat de Sav Simina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât de sus se poate ajunge?
Două jumătăți întregesc visurile și nalță zâmbetul omului cât o viață măsurată cu spiritul iată adevărata față a dragostei: uneori limpezită cu lacrimi, alteori suspinul adânc este monedă de schimb, dar minunată mereu. E tot ce vrei a fi, să te afli vreodată.
De-ar fi să mergi cu tălpile goale pe deasupra focului care împinge amurgul în pragul nopții, calci pe spinii întunericului, căutând-ți soarele în jumătatea celuilalt fără a-i spune cât îi ești de recunoscător, ci doar să-i arăți limpezimea din interiorul tău care nutrește să împartă stelele de peste noapte cu el.
Camelia Oprița în Liniștea dinaintea singurătății
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 105
Nu, dragostea nu-mi e idolatrie,
Cel ce mi-e drag nu-i idol nicidecum,
La fel mi-e cântecul și-i dat să fie
Doar unuia-nchinat, oricând, oricum!
Iubirea-i blândă azi și mâine-i blândă
Mereu statornică-i lumina ei,
De-aceea versul cântecul și-l cântă
Și pune, doar pe-un singur gând, temei.
Frumos, blândețe, adevăr rezumă,
Frumos, blândețe, adevăr, spun tot.
Cuvinte trei, ce timpul mi-l consumă,
Cu altele să le mai schimb nu pot.
Frumos, blândețe, adevăr, răzlețe,
Un singur loc să-l umple or să-nvețe.
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Madame
Comentează! | Votează! | Copiază!
Putem face o verificare cu privire la noi înșine și să ne întrebăm dacă, în locurile în care trăim, alimentăm conflictualitatea sau luptăm pentru a face să crească unitatea cu instrumentele pe care Dumnezeu ni le-a dat: rugăciunea și iubirea. În schimb a alimenta conflictualitatea se face cu bârfa, mereu, vorbind rău despre ceilalți. Bârfa este arma cea mai la îndemână pe care o are diavolul pentru a dezbina comunitatea creștină, pentru a dezbina familia, pentru a-i dezbina pe prieteni, pentru a dezbina mereu. Duhul Sfânt ne inspiră mereu unitatea.
citat din Papa Francisc
Adăugat de Alexandru Răduț
Comentează! | Votează! | Copiază!