Poezii despre privit, pagina 28
Cântec din acvariu (Psalmul 5)
Am golit paharul până la fund. De fapt
am fost ispitit.
Eram un copil și eram iubit.
Lumea era disperată fiindcă rămăsesem curat.
Se rostogolea pe jos în fața mea, cu membre moi
și fundul atrăgător. Am rămas neclintit.
Ca să o îmblânzesc, când o luase razna, m-am
culcat lângă ea și m-am spurcat.
Păcatul m-a satisfăcut. Filosofia m-a ajutat în
zori, când zăceam treaz. Am devenit așa cum
se dorea să fiu.
Am privit îndelung în sus crezând că cerul e trist
din cauza mea. Dar am văzut că lui îi este indiferent.
Se iubea pe el însuși.
Acum sunt beat de multă vreme. Zac gras pe fund.
În mine au cuib peștii. Marea dă să se sfârșească.
poezie de Bertolt Brecht, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre pești
- poezii despre tristețe
- poezii despre muzică
- poezii despre iubire
- poezii despre filozofie
- poezii despre dorințe
- poezii despre devenire
- poezii despre curățenie
- poezii despre copilărie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Emoții de toamnă
Am savurat toată toamna ce mi-a stat în cale
Cu nuci, ardei și castraveți în floare,
Am sorbit mustul cel fără de leac
Am privit soarele cu armonii de frac.
Tu toamnă ce abunzii în flăcări
Te pierzi în totul totului pustiu
Te-ncarci cu aripi de amor pe-alocuri
Dar porți și-n suflet el focul cel viu.
Tu toamnă la apus de vreme
Te rătăcești pe drumuri fără de popas
Și te adapi din simple efemere
Trupuri ce s-au pierdut la bun rămas.
E toamna faldicelor gânduri
Pe care el poetul le adună
Te caut demn adesea printre rânduri
Fără ca tu să semeni vreo furtună.
E toamnă-n el tot Universul
Nimic nu se aseamănă cu ea
Pierdut de timp este și ghiersul
Avem ce nici amorul pur nu mai spera.
poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre foc
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre poezie
- poezii despre must
- poezii despre gânduri
- poezii despre flori
Emoție
Nu știu de ce, din lumea toată, plină de culoare,
cel mai greu îmi e să mă predau, cu vocea tulburată,
vulcanului pistruiat de gândul la mare,
să dau glas pornirii aprinse de luciri nebune.
Când să mă arunc în cascadă, ptiu! Dintre rune,
se-nțelenesc, în aval, temperaturile, în malul stâng,
ca pe-un panou de strâns ecouri la privit.
Surâsul ți s-a potrivit la tocul geamului ce-mbrățișează luna?
Că e târziu, sau că-i devreme, uneori, mi-e totuna.
La mână, am aceeași brățară zornăind a primăveri.
De-i ceață, fum, la coada urmărilor,
stau fractale sau fructate adieri,
le văd nervurile și sculptate în scoarțe de tăceri.
De-acolo, din emoția încarnată în paralizii,
cresc flori îndrăgostite de renaștere în ochii vii.
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre încălțăminte, poezii despre vulcani, poezii despre voce, poezii despre tăcere, poezii despre temperatură, poezii despre superlative, poezii despre sculptură sau poezii despre primăvară
Un negru vorbește râurilor
Am cunoscut îndeaproape râurile:
Am cunoscut râuri la fel de vechi ca lumea și chiar mai vechi
decât curgerea sângelui prin vinele omului.
Sufletul meu a căpătat profunzimea râurilor.
M-am scăldat în Eufrat la răsăritul cel dintâi al primilor zori.
Mi-am ridicat coliba lângă apele mărețului Congo, care-mi cântau nani-nani.
Am privit dincolo de Nil și-am ridicat spre cer piramide.
Am ascultat cântecele Mississippi-ului pe vremea când Abe Lincoln
coborâse în New Orleans și i-am văzut sânii mâloși
devenind aurii în lumina asfințitului.
Am cunoscut îndeaproape râurile:
Străvechi, râuri ale amurgului.
Sufletul meu a căpătat profunzimea râurilor.
poezie de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre râuri, poezii despre lumină, poezii despre vorbire, poezii despre sâni, poezii despre sânge, poezii despre negru sau poezii despre apă
Iubire
iubire
,, ca o ploaie de vară cu surâs migdalat,
când particule de nori începură
să marcheze inițiale pe cer
ca o cadere plană
si-un curcubeu perfect
dorită intens
ca o frunză de miere prizonieră în chihlimbar
aidoma cuvântului clar al iubirii
picătură de violetă in amurg
te iubesc cu acea speranță a unui naufragiat
pe o insulă troienită de colb temporal
suspendată intre cer și pământ
sufletul meu te privește așa
cum ar fi privit iasomia o dimineață
inecată într-o rouă de amintiri
e prima dată când sunt prinsă în brațele
unei iubiri aurifere peste care cade zăpada
în zilele defrișate ale copilariei
cred că-n acest fel te iubesc
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Tabara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre zile, poezii despre rouă, poezii despre ploaie, poezii despre perfecțiune sau poezii despre particule
Iisus, în inima mea
Ieri, când priveam soarele,
(tare mult îmi place răsăritul său!),
m-a bătut pe umăr
una cu o coasă,
îmbrăcată în negru,
(ciudat, zic, pe căldura asta, în negru?)
mi-a zâmbit sardonic
și i-am retezat-o scurt,
într-o oltenească naturală:
"tu ce vrei, fă!"
"bă, zice, ai grijă,
toti treceți pe la mine,
cu voia dar mai ales
fără voia voastră!".
Am privit ușor
în stânga
lângă inimă
și l-am văzut pe Iisus,
îmi zâmbea părintește
[...] Citește tot
poezie de Ion Țoanță din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre trecut, poezii despre siguranță, poezii despre creștinism, poezii despre Soare, poezii despre Oltenia sau poezii despre Iisus Hristos
Un nou început
Am vrut să-mi scriu iubirea
Și am privit din nou la mine.
Mi-am șlefuit privirea
Și-am zis să pun în rime,
Nu eram la fel cum mă știam,
Eram schimbat de timp, de ani,
Am păstrat o lacrimă de porțelan,
Eram fericit și fără bani.
Mi-am propus să spun un STOP,
Să opresc schimbarea mea,
Să stau, să mă opresc pe loc,
Să încetez a mă uita.
Vreau un început de viață,
Un fundal de colinde ce m-alină,
Să-mi topesc sufletul de gheață,
Și s-aștept dragostea să vină.
Mi-am zis să mă opresc din toate,
Să uit de Instagram,
Să am timp de bunătate,
Căci acum am doar un gram.
[...] Citește tot
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (20 decembrie 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre început, poezii despre vinovăție, poezii despre viitor, poezii despre viață sau poezii despre prezent
Un înger sărută piroanele
Rana din tălpi nu mai doare,
au răsărit în ea poeme
scrise cu mâinile ce au cules fluturi în copilărie.
Sunt femeia în ie cu maci.
O cicatrice uscată...
De câte ori a crescut iarba în mine,
timpul nu m-a privit în ochi, mi-a sărutat fruntea
și în loc de riduri, o cruce mi-a răsărit.
De atunci am știut că am o aripă în sânge,
că lumina e cea care cânta în păsări,
la fiecare liturghie a dimineții, când un înger sărută piroanele
ca să nu ruginească...
De atunci nesomnul mi-e ca un rug aprins,
o forfota de zei ținând apele în pumni, îmblânzindu-le.
Am înflorit auzind din gura ta
că moartea nu mai are pâine pe masă...
Cât de frumoasă sunt
[...] Citește tot
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre îngeri, poezii despre păsări, poezii despre pâine sau poezii despre protejare
Sărutul timpurilor neștiute
Noi, când ne-am sărutat? Nu-mi amintesc
De-a fost la început, de-a fost în vară...
Sărutul nostru, tandru și firesc,
A fost când ne-am privit întâia oară?
Îți amintești ce simplu, natural,
Acele buze și-au unit dulceața
În spațiul devenit atemporal
Când, în sărut, simțeam, eternă, viața?
Mai știi cât a durat? Eu nu mai știu
Și nici nu vreau, dar cred că-n veșnicie,
De-ar fi la fel sărutul, de-ar fi viu,
Ne va-nsoți. Așa aș vrea să fie!
Iar de va fi atunci cum a mai fost,
Înseamnă că, prin viețile trecute,
Era mereu cu noi, era al nost'
Și-n timpurile noastre neștiute.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost să fie poezie
Din toate câte-am încercat pe cea din urmă-o țin aproape
Fiindu-mi aer în plămâni și zbor de îngeri pe sub pleoape,
Din 'naltul cer a coborât chemându-mi sufletul la masă,
Făcându-și loc printre-amăgiri când toamna e la ea acasă.
Nu s-a sfiit de mi-a privit în ochi lumina visătoare
Sperând că-i fac durabil cuib în haina ei nemuritoare,
În tainic mod mi-a arătat ce-nseamnă-a-i fi mereu loială:
Un pumn de gânduri, un condei și-o călimară de cerneală.
Ce-a nins de sus am adunat ca pe-o comoară prețioasă
Făcându-mi inima să creadă că-mi este veșnică aleasă,
Va dăinui cu timpu-odată, încremenită pe hârtie,
Ce-a fost să fie-n stele scris... a fost să fie Poezie.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vestimentație, poezii despre stele sau poezii despre ninsoare