Epigrame despre ochii care nu se vad se uita, pagina 28

În ochii lumii, vrând să pară
Că nu-i decât un pierde vară,
Se dovedeşte, în răstimpuri,
Un pierde-patru anotimpuri!

Cu ie şi-nflorate rochii,
În prea frumoasa Bucovină,
Femeia mai închide ochii...
Când e, de-obicei, "di vină".

Sunt cu ochii toţi spre bară,
Lume multă, zăpuşeală...
Doar dreptatea stă afară,
Că nu are loc în sală.

Mai sunt şi avantaje –mici-
De pildă, poţi privi sub rochii,
Dar aş pleca oricând de-aici
Cât văd cu ochii!

Privindu-i trupul fin de zână
Şi ochii – două vii scântei,
I-am oferit atunci o mână
Şi nu mai scap de gura ei.

De Halloween, soţia mea
Mă dă cu ruj, îmi calcă rochii,
Îmi pune pe bostan basma
Şi, evident, îmi scoate ochii!

În catalog privind, la o adică,
Mai pot vedea, cu ochii mei atenţi,
Că profesorii au o leafă mică,
Iar guvernanţii iar sunt corigenţi.

Amorul a cuprins-o, blândul,
Nu se gândea nicicum la "roni"
Cu ochii-n ochii lui, iar gândul,
La ce-avea el în pantaloni.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezindu-l îi vorbi deschis:
"Tu n-ai în viaţă niciun vis?"
Cu ochii obosiţi şi traşi
El îi răspunse: "Păi, mă laşi?"

Averile şi le făcu
Fiind abil, cum nimeni nu-i,
De ochii lumii spunând: "Nu!",
Dar votând "Pentru!"; pentru-ai lui.

<< < Pagina 28 >

ochii care nu se vad se uita