o stana iarna

Baciul (nervos, pune furca la locul ei): Te poftesc să taci! Să-ţi intre bine-n cap! La mine la stână, asemenea erezii sunt interzise!
Marghioala (cu o furie eruptivă): Să-ţi fie ruşine! N-ai decât să cenzurezi oile şi dulăii dumitale, dar nu gândirea mea cosmogonică! (Indignată.) Ah, iată pentru cine am oprit eu ploaia...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada Sfântului Andrei

Vă scriu în noaptea Sfântului Andrei
Când primele ninsori au prins să cadă,
V-aduc un rai cu soare şi crâmpei
V-aduc o rugăciune pe zăpadă.

Eu vă colind în nopţile cu stele,
Eu vă colind de viaţă şi de stea,
Mă dor toate credinţele rebele
V-aduc dorinţa de a mai visa...

E iarnă peste brazi şi peste viaţă
E iarnă peste sufletul meu gol,
E iarnă peste satele din ceaţă
E-o simfonie întrun si bemol.

Eu vă aduc un dor de libertate
Eu vă doresc s-aveţi colind frumos.
Se-aud din nou colindele în sate
Şi ultimul colind etern, duios...

[...] Citeşte tot

poezie de Felicia Feldiorean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de iarnă

Bulgări astăzi am facut
Din zapada ce-a cazut
Şi-i rostogolesc spre tine
Cu viteza in zecime
De secunda, fara scut
Iutesc pasul si m-ascund
Sa nu fie bumerang....
Dar ma-mpiedic de un prag
Cad in pat de tufanele
Galbene ca niste stele
Si sarut pamant cu frunze
Aramii si cam ursuze....
Uite asa s-a intamplat
Când cu iarna m-am jucat.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubite, urlă iarna

Iubite, urlă iarna cu viscolul în plete,
Iar o vântoasă surdă îngenunchează pomi,
S-aud şi trosnituri cu ton de pistolete,
Când îşi răsfrâng din ramuri şi plâng ursuzi, molcomi.

Încuie uşa bine şi trage din obloane,
Nu o lăsa să intre în cuibul nostru cald,
Şi încălzeşte-l grabnic, şi caută-n cotloane
O plapumă pufoasă cu cercuri de smarald.

Ne zguduie şi poarta.... Ai zăvorât-o bine?
Să nu pătrundă zbucium în cuibul nostru mic,
Şi scârţâie fântâna cu răni de mandoline,
Când crivăţul o-ndeasă sub tălpi de inamic.

Iubite urlă iarna şi-o spaimă mă apasă,
Încuie uşa bine, să nu ne intre-n casă...

sonet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec de iarnă

Cerne-mă iarnă
Ca pe zapada
Ce cade sfioasă,
Steluţe în zbor.
Fă-mă curată
Ca pe-o colindă
Cântată în noapte
Cu tainic fior.
Cerne-mă-n sita
Mare şi deasă,
Să scap de tristeţe
De gânduri ce dor.
Fă-mă mireasa
Ninsorilor tale
Ce se topeşte-
În palme de dor.
Îmbracă-mă-n straie
De sărbătoare,
Pune-mi cunună
Din dalbele flori;

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (12 decembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

(vă mai amintiţi? Să transmitem generaţiilor frumuseţea iernilor noastre)

Iarnă cu sclipiri de-argint,
Haină ta miroase a vis
Pe câmpii te-ai aşezat
Ramuri goale-ai îmbrăcat

Beteală de nea ai pus
Curcubeu în alb ascuns
Ai colindat peste tot
Ţi-ai lăsat mantaua jos.

Copilaşi se i-au la trântă
Cu bulgāri de nea aprinsă
Râsete se-aud departe
Şi prin văi si munţi purtate.

Sănii trase de cai mici
Daruri pentru cei pitici,

[...] Citeşte tot

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna vieţii când cerne

Din streşină picură albul plângând,
Mă doare că iarna sfârşeşte,
Dar mult mă mai doare când gerul scrâşnind
Cu bulgări de alb mă loveşte.

Mă doare când vitregii fraţi şi surori
Cu pumnii lovesc şi m-apasă,
Dar mult mă mai doare când cei ce-mi sunt dragi
Făţarnic mă cheamă în casă.

Eu scriu totdeauna cu litere mici
Precum că au toate o vreme,
Şi-aş vrea răbdător şi-ndelung răbdător
Să trec iarna vieţii când cerne.

Am multe ecouri ce-mi sună şi azi
Când bulgărul alb mă loveşte,
Dar pieptul de dragoste râde că-n prag
Primăvara eternă soseşte!

poezie de Mihai Ghidora (10 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turma de scoici

Stătea în mijlocul turmei de scoici!
Delfinul lătra alergând spre stâna
cu valuri
Se sprijinea într-un fir de nisip.
Pescăruşii cu solzi urlau în pădurea de faruri.
Cânta la o frunză de nai
o doină însorită în largul mării
cu capul sprijinit de geamul de la tramvai
auzea huruitul scoicilor
cum o dădeau uitării..

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iarna-primăverii - de trei zile

se-făcuse-atât-de-târziu, ca un punct.
Orice venire
părea să treacă neobservată;
Lumea era şi-aşa un întreg,
cu mine situându-mă-n afară.

(Chiar în popasul meu
de anotimp prea-de-nceput,
adulmecat de frig şi de zăpădă!)

Şi-acest bizar "Aprilie de iarnă"
nu-era în mine, ci îl vedeam "la ştiri"
în "picurii de ploaie care curg"
Aşa fiind, cum am descris, ţi-am spus;
Tu singur înţelegi, de bună-seamă!

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o răzbunare a Zeilor pe nemernicia omenească a "cauzelor", lacrimile fac obrajii femeii mai frumoşi şi ochii mai strălucitori. Plânsul Femeii e tulburător şi pentru firele de iarbă, şi pentru talazurile mării. Dacă ar avea demnitate, bărbaţii ar trebui să se sinucidă când o femeie plânge din cauza lor!

citat din Constantin Stana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!