Epigrame despre mare om mare caracter, pagina 28

Gura mare să o "crească",
I s-a spus mai fantezist,
Când a fost ca să plătească,
A rămas ca la dentist!

Când s-au întâlnit la mare
Zâmbitori, în mini-slip -
"Dragostea nepieritoare"
Şi-au clădit-o pe nisip.

Pile? Are fiecare!
Cunoştinţe? Număr mare!
Relaţii? În-nalte sfere!
P. C. R.? Tot la putere!

Nu-i drept ca din acelaşi soare
Să se hrănească amândoi:
Şi cel ce stă întins la mare,
Şi cel ce seamănă trifoi!

A făcut în viaţă "stare"
Şi avere din nimic...
Stă astăzi pe picior mare,
Chiar de are... "capul mic"...

epigramă de Constantin Enescu (noiembrie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

chibrit: Filosof cu capul mare
De idei incendiare,
Stând cuminte la cutie
Până-i scos la teorie!

Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuţie!

La cât de cald ar fi la soare
Nu mă agit (mare... scofală)
Când am o soaţă iubitoare
Ce mă tratează cu... răceală!

epigramă de Gheorghe Gurău (septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost scrise 9 comentarii până acum.
Participă la discuţie!

Dacă ai un bun amic
Şi nu-l ştii la caracter,
Mai aşteaptă, doar un pic,
Să-l numească-n minister.

Pe loc s-au înţeles şi iată
Că sunt sub pătură-mpreună,
Căci el e om... dintr-o bucată,
Iar ea e... bucăţică bună.

Pe plaja cu de toate
S-au strâns ca sa admire
Apusul (pe-nserate)
Şi marea (nesimţire).

epigramă de Gheorghe Gurău (20 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 28 >

mare om mare caracter