mama lui stefan cel mare

Cu mama lui, Irina lui Avram, copilărisem în şcoală şi-mi aduceam aminte mai ales de ochii înecaţi de un văl fumuriu: ochii ei îi avea şi copilul. Fusese o fată vioaie şi aprigă, foarte frumoasă şi cuminte. De toate darurile ei avusese parte Dumitru Onişor, gospodar bun, dar om hursuz şi cam cărpănos.

Mihail Sadoveanu în Un om necăjit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ploaia întâlneşte pământul, rodeşte în hărnicia omului pâinea: ea este glorie şi nemărginire din trupul lui Dumnezeu.

aforism de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşteaptă-te, române!

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viaţă-n libertate ori moarte!" strigă toţi.

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Andrei Mureşanu din Un răsunet (1842)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu a existat vreun copil atât de frumos precum mama lui, satisfăcută că acesta a adormit.

citat celebru din Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că cel mai mare păcat din lume este să aduci pe lume copii care au boli de la părinţii lor, care nu au practic şanse să fie fiinţe umane, delicvenţi, puşcăriaşi, tot felul de lucruri, însemnaţi astfel de când s-au născut. Pentru mine, acesta este cel mai mare păcat pe care oamenii îl comit.

Margaret Sanger în interviu (septembrie 1957)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care-L consideră pe Iisus Hristos ca fiind salvatorul lui, primeşte în aceeaşi clipă, ca un dar al lui Dumnezeu, iertarea păcatelor. Aceasta înseamnă că acel om se află în faţa lui Dumnezeu ca şi cum niciodată nu ar fi făcut niciodată vreun păcat.

citat din Billy Graham
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce spirit profund şi puternic! Cât de just priveşte Lermontov arta, ce simţ adânc şi nemijlocit al frumosului! O, Lermontov va fi un poet rus de talia clopotniţei lui Ivan cel Mare! Minunată fire! Se închină în faţa lui Puşkin şi, mai presus de orice, îi place "Oneghin"... Am discutat mult cu el şi mi-a făcut plăcere să văd în părerile sale chibzuite, temperate şi severe despre viaţă şi oameni, grăuntele unei adânci credinţe în demnitatea umană. I-am spus ce cred, iar el a zâmbit şi mi-a răspuns: "Doamne ajută!"

citat clasic din Vissarion Belinski (1840)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charlie: Ce-i atât de greu de înţeles? O să avem o cină mare în familie chiar aici.
Alan: A! Şi a cui mare familie aveai de gând să inviţi?
Charlie: Ştii: tu, eu, jake, mama, curcanul, ca în vremurile bune.
Alan: Care vremuri bune?

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima de mama

Inima de mama, inima de tata,
cade stea din ceruri rosu fulgerata.
Inima de tata, inima de mama,
cade iara frunza codrului de-arama.
Toamna obosita, toamna zbuciumata,
inima de mama, inima de tata.
Iarna-nzepezita, crunta ca o vama,
inima de tata, inima de mama.
Grea, tot grea, de piatra
noaptea peste vatra;
cainele pandeste
luna si o latra.
Grea, tot grea, de hume
noaptea peste lume;
glontele pandeste
inima anume.
Inima de mama, inima de tata
A trecut o viata ca o clipa, iata
Inima de tata, inima de mama
Doua doruri stranse nod intr-o naframa.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna de la sfârşitul lumii

Mama era iarna de la sfârşitul lumii
toată stătea pe câmp
copacii se albeau din tâmplele lui de ţărm nătâng
timp de un gând iar nu timp de cuvânt.
Se răcise mâncarea pe masă
casa noastră nu mai avea casă
tatăl meu era plecat pe câmp
mama era iarna de la sfârşitul lumii.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!