Poezii despre luna sïżœngerie, pagina 28
Ploaie in glastre
Șuieră ploaia în glastre
Și florile-s aspre și netezi,
Iar viscolul ninge albastre
Și dulci ape calde și repezi.
Frunzele rupte în șoaptă
Puhoaie de nori le adună,
Iar vântul se tânguie-n poartă
Cu dinții lui albi râde-n lună.
Se culcă potopul pe ramuri
Lăsându-le draga iubire,
Pe drumuri un cal fără hamuri
Se plimbă-n noroi și mâhnire.
Ploaia în glastre topește
Cu ropote triste și-amare,
Doar luna pe cer mai păzește
Urcușul de stele agale...
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre ploaie
- poezii despre vânt
- poezii despre viscol
- poezii despre nori
- poezii despre ninsoare
- poezii despre iubire
- poezii despre frunze
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Luna iese dintre codri
Luna iese dintre codri.
Noaptea toată stă s-o vadă.
Zugrăvește umbre negre
Pe lințolii de zăpadă.
Și mereu ea le lungește
Și suind în cer le mută,
Parcă fața-i cuvioasă
E cu ceară învăscută.
Ce gândește? numai norii
Lin se-mbină, se dezbină
Ca fâșii de gaz albastru,
Ca și aburi cu lumină.
Lin pin iarbă scotocește
Apa-n prund și-n pietricele.
Florile surâd în taină,
Oare ce-or surâde ele?
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre păduri, poezii despre noapte, poezii despre întuneric, poezii despre zăpadă, poezii despre zbor, poezii despre stele sau poezii despre rouă
Sfârșit de lună...
Toate-n lumea asta au o randuială:
după vreme rea vine vreme bună,
după hârb și oală - iar întreaga oală,
după vremea bună - lume tot nebună!
Si se duce naibii orice randuială
fără noimă. Vreme vine tot nebună...
Și se zbate lume, între hârb și oală,
și apus de soare, și sfârșit de lună...
poezie de Iurie Osoianu (12 iulie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate de Iurie Osoianu despre timp, poezii despre sfârșit, citate de Iurie Osoianu despre sfârșit, poezii despre Soare sau citate de Iurie Osoianu despre Soare
De când ai plecat
De când ai plecat
soarele nu mai e soare.
Nici luna nu mai e lună.
Numai este sărbătoare,
nici o zi nu mai e bună.
De când ai plecat
cerul este negru.
Rămas fără lumină
a muri e verbul
care mă domină.
De când ai plecat,,
viața nu mai ester viață.
Fără tine,
totul este gheață.
Vin și eu la tine.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre verb, poezii despre sărbători, poezii despre negru, poezii despre moarte, poezii despre lumină sau poezii despre gheață
Au carantinat luna
și-au rămas pe dinafară
lupii cei răi și cei buni
caută oi electrice cu disperare
strâng cupru și fier
pentru zmeul venit de pe marte
scuipă foc mănâncă cuie
pune la punct toate măgăriile
din univers în ploaia acidă
au carantinat luna
și nimeni nu poate părăsi
astrul cel apropiat de terra
lumea stă în hangare
privesc lupii care vânează
oi cu lână artificială
bună de împletit căciuli
care pot fi trase peste urechi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre urechi, poezii despre mâncare, poezii despre lână, poezii despre lupi, poezii despre foc sau poezii despre fier
Mărțișor al iubirii
Am împletit un simplu șnur
Fir de argint norul alb opac
Cu o rază de la soare-n jur
Și fir subțire de la roșul mac
Îți dăruiesc simbol un fluturaș
În prima zi de primăvară
Și toate florile de pe imaș
E luna Martie o lună princiară
Un glob de aur e pământul
Și inima un zbor din aripi
Iubirea mea o poartă vântul
Martișorul iubirii să nu scapi
Cu ochii minții să -l primești
Gândul meu la tine-ajunge
Este de-ajuns dacă iubești
Iubirea nimeni nu-o -nfrânge
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simbolistică, poezii despre roșu, poezii despre promisiuni, poezii despre primăvară sau poezii despre ochi
Lună ostilă
Cu toată puzderia de stele ce mă loveau în piept, ne mai văzând nimic,
m-am cufundat cu spatele în cerurile de odinioară.
Împotrivă-mi complotară toți zece regi ai toamnei.
Știu că îngerii și trădările iuțesc mereu căderea.
O frunză, un om.
Și pe orbita-ți, lună ostilă, sângele îmi clocotea.
Salvează-mă din gheara anilor nebuloși,
de oglinzile ce încă reflectă porturi și pagini din vremi demult apuse,
de mâinile-ncleștate-n amintiri anoste.
Fugi.
Ne îngroapă în vântul cel ostil.
Doar că sufletului meu îi cam place să iasă din canon.
poezie clasică de Rafael Alberti din Despre îngeri (1929), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre trădare, poezii despre toamnă, poezii despre sânge, poezii despre suflet sau poezii despre porturi
Îmi place
cum te tăvălești prin zăpezi
în prima lună din an
de parcă ai putea să nu vezi
în prima lună din an
ochii mei numai flăcări în prima
înfățișare în fața
copacilor verzi - cu
împodobire de iarnă (?!)... de-ai ști
nebunia cum sfarmă
gingiile frunzelor înghețate
da
atunci ai înțelege ai pricepe că-mi place
cum tăvălești prin zăpezi
un corp minunat, înghețat
încă-nainte de-a se
naște cu tortul cu lumânări
ră-puse simetric
si
metric
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre nebunie, poezii despre naștere, poezii despre lumânări sau poezii despre iarnă
Ochii ei
ochii ei
sorb tot albastrul din cer,
bat lumina
cu pupilele,
etalând
în franjuri halouri,
cabrate
pe irișii excitați.
există
o veselie nebună
între sunete și culori
și-o dragoste
care acoperă cerul
cu ambiguitatea tăcerilor.
ochii ei
rup ziua în două,
ca pe o ambră dulce
și dau foc corăbiilor
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre trenuri, poezii despre sunet, poezii despre singurătate sau poezii despre păr
De vorbă cu luna
Am privit în față, pe bătrâna lună
Și am stat de vorbă, atâta timp
Și n-a știut săraca, să îmi spună
De ce drumul vieți, n-am cum să-l mai schimb
Oricât ar fi de bine și oricât de rău ar fi
Când multe ai vrea să faci, dar nu ști pentru cine
Cine oare-n viața te va prețui?
A tale fapte bune, cui vor aparține?
Nui păcat să mori, când drumul ți s-a șters!
Când tu ești pentru uni, o pată dintr-un vers
Și-n alte pânze albastre și pe-un drum mai larg
Când cerul tot se crapă și stelele se sparg.
Atunci în fericire și-n valurii de sclipirii
Să te renaști din moarte și făr de amintirii
Doar tu-ți vei căra viața și o vei ține-n mână
Și n-ai să mai ții cont, de soare și de lună.
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre schimbare, poezii despre poezie, poezii despre fericire sau poezii despre bătrânețe