Poezii despre georgescu matei, pagina 28
Toamna
Toamna vine
Odată cu septembrie,
Aducând răcoare și ploi,
Mustul dulce din vii...
Natura se pregătește
Anotimpul rece să-l întâmpine.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste poem diamant
Eu
te iubesc...
șopti un fir
de iarbă către Soare.
Și eu te iubesc... îi
răspunse acesta, trimițând un
nor, apoi ploaia,
ajutându-l să
crească...
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fântâna
Zace-n margini de răzoare învăluită-n mister
O fântână adormită, cumpăna-i spintecă-n cer,
N-a îngenuncheat-o timpul, n-a închis a ei pleoapă,
Din străfunduri izvorăște binecuvântata-i apă.
Stoarce vâna din adâncuri, tremură micuțul val,
Clipocirile-nfundate, prăvăliri ușoare-n mal
Se îngân în dulce șipot, se preling într-un fuior,
Cerul îi pictează pânza cu penelu-i mișcător.
Suie ciutura spre soare o comoară nestemată,
Setea-ncinsă-mi potolesc, mi-aplec gura în găleată,
Obrazul mi-l răcoresc și mă privesc în fântână,
Îmi văd chipul în oglindă, ceruri și pământ se-îngână.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fântâna
Zace-n margini de câmpie învăluită-n mister
O fântână adormită, cumpăna-i spintecă-n cer,
N-a îngenuncheat-o timpul, n-a închis a ei pleoapă,
Din străfunduri izvorăște binecuvântata apă.
Stoarce vâna din adâncuri, tremură micuțul val,
Clipocirele-nfundate, prăvăliri ușoare-n mal
Se adun în dulce șipot, se preling într-un fuior,
Cerul îi pictează pânza cu penelu-i mișcător.
Suie ciutura spre soare o comoară nestemată,
Setea-ncinsă-mi potolesc, îmi aplec gura-n găleată,
Obrazul mi-l răcoresc și mă privesc în fântână,
Îmi văd chipul în oglindă, ceruri și pământ se-ngână.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de adio
Cuvinte, ramuri, zboruri reci
cai munți și mulți pe creste
chipul în care nu mai ești
mi s-a tot dus și este
Spun iar adio și în mâini
îmi șuieră tot vântul
un cântec sterp și doi ciulini
mai spulberă pământul
De-ai ști cât ropot dinadins
în glezne se prăvale
în nai și lemnul mi s-a stins
și roibii trec călare
Cuvinte, ramuri, zboruri reci
cai munți și mulți pe creste
o spune-mi doară când mai treci
să dai de mine-o veste?
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de gheață
A fost prea supărată iarna azi,
A plâns aproape ziua toată
Cu lacrima-mpietrită pe obraz
Și talpa-nțepenită-n zloată.
Armura grea apasă peste brazi
Cu platoșa-i încorsetată,
A fost prea supărată iarna azi,
A plâns aproape ziua toată.
Vâltoarea toarnă-ncrâncenată,
Ploaia și vântul, bunii camarazi,
Cărarea mi-au placat-o-ndată,
Lucește,-i bine finisată,
A fost prea supărată iarna azi.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de Paște
Din ceruri coboară o liniște-adâncă,
Aprinsă credință în noi se revarsă,
Iubirea ne cheamă, ne cere poruncă,
Doar mieii prin țarcuri o lacrimă-și varsă.
Ni-i viața-ncrustată-n a inimii stâncă,
Lină lumină licărește neștearsă,
Din ceruri coboară o liniște-adâncă,
Aprinsă credința în noi se revarsă.
Mirosul de ambră din pulberea arsă
În sfânta Lui criptă mai stăruie încă,
Din ghearele morții viața e-întoarsă,
Speranța învie din lacrima-i stoarsă,
Din ceruri coboară o liniște-adâncă.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu plânge, Basarabie...!
Sămânța Unirii-n iubire-ncolțită,
Săgeată-nmuiată-n al istoriei val,
Din coardă de arc de Carpați zămislită
Rodește stăpână pe-al Nistrului mal.
În pântec de mamă comun ne-a fost lutul
Și frământați am fost de-același aluat,
Samsarii lumii ne-au pus stavilă Prutul,
Ne-au umilit, ne-au separat, ne-au dezbinat.
Înstrăinată, fără de pod și fără punte,
Plutind în plâns pe-a timpului corabie,
Te-așteaptă mama să te mângâie pe frunte:
Te vrem acasă...! Nu plânge, Basarabie...!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna mea
M-aș face-un râu și cursul lin mi l-aș întoarce
Să clipocesc pe urme vechi înspre izvoare,
Să simt aproape stânca ce lacrimă își stoarce,
Nu vreau să mă prăvăl și să mă pierd în mare.
M-aș face-un pom întors la seva de-nceputuri
Să uit de toamna ce ramuri verzi mi-a văduvit,
De iarna ce-mi întinde recile-așternuturi,
Să fiu în primăvară cu ramul înflorit.
Visez frumos, mă întristez că nu se poate
Să mă-ntorc în vremuri de-nceput oricât aș vrea,
Se-nvârte roata timpului stăpână-n toate,
M-am împăcat cu gândul... Trăiesc în toamna mea...
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul gutuiului înflorit
Fitilul lămpii galbene din toamnă
Se zămislește-n pântecul de floare,
La viață, la trăire mă îndeamnă
Steluțele aprinse-n vervă mare.
Petale aurite-ncep să cearnă
Plutind ușor în mângâieri de soare,
Fitilul lămpii galbene din toamnă
Se zămislește-n pântecul de floare.
În ladă-și strânge zestrea roditoare,
În candelă lumină vrea s-aștearnă,
Albinele în roiuri călătoare
Sfințesc în semn de binecuvântare
Fitilul lămpii galbene din toamnă.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!