duce

Bate soarta

în geam cu pietre negre
veştile sunt rele
ca de obicei
dacă ieşi pe stradă pe răspunderea ta ieşi
auzi povestea lumii plină
de necazurile morţilor
care se strâng în jurul tău
se aliniază din genuni
vin la ultimul şpriţ te
-nconjoară insistent
plini de secreţii ne
şterse de coronavirus
vântul duce o moarte instant
cam ponosită pentru secolul nostru

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul sfânt

Se roagă în grădină, desculţ printre legume
Şi ciufuleşte iarba săracă şi bătrână
Când duhul lui se plimbă cu un asin prin lume,
Ţăranii îi sărută sudoarea de pe mână.

Câteodată merge cu vacile la iarbă
Şi când îşi duce singur cămăşile la râu,
Intră în apă simplu şi gol, până la barbă;
Seara-n hambare doarme cu somnul peste grâu.

poezie de Alexandru Robot din Somnul singurătăţii (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piticul

în casa noastră când cineva moare
orizontul devine mic,
un punct negru,
din el iese piticul ce va duce în spinare
sufletul celui mort
ca pe un trofeu ce-l va da nopţii,
lumina stinsă va acoperi aripile îngerului
retras ca dintr-o armată trecută brusc
în rezervă,
o armata reală în care îngerul a adunat speranţe
citind ziare la umbra gândurilor.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pete

La ce te duce gândul văzând
Un serafim cu faţa pătată?
La cordonul sanitar, plin de gunoaie,
Între cer şi pământ?
Şi mai la ce? La tentaţia îngerească
De a scăpa de monotonia perfecţiunii.
Şi la ce altceva?
La serile confuze de Haloween
Când secretul iubirii ajunge şi mai taină
Şi încă?
Dacă reflectez mai profund
E poate vorba de un heruvim care
A încălecat consemnul,
Că lui îi e interzis, pe veci, păcatul...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ana Blandiana
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te-am iubit... Femeie!

Rămâi mereu o floare, din lunile de mai,
Cu gura-ţi zâmbitoare şi vorba-ţi după grai,
Să te privesc şi-n vise, când somnul mi-o fi greu,
Pe cât eşti de suavă să înfloreşti mereu.
Puţine ştii de mine, dar... nu mă ştiu nici eu,
Zadarnică mi-e ruga. La sânu-ţi nu mă ai.

Eu te-am iubit femeie! Te voi iubi oricând,
Căci mi-ai intrat în suflet şi-mi rătăceşti prin gând.
La ce şi amintirea părerilor de rău
Când vorba ta se duce ca apa din părău?
Ai comportarea sumbră iar egoismul tău
Intrece orice noimă. Eu... Mai trăiesc sperând.

Şi... Dacă azi sau mâine, de jale o să mor,
Să îmi citeşti terţina în văzul tuturor.
Ţie să nu-ţi mai pese, cum nici nu ţi-a păsat
De jurământul sacru pe care mi l-ai dat.
Nu vrei să-l ştii? Sau poate l-ai uitat,
Cum ai uitat şi ruga sărutului de dor.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (20 martie 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă poartă toamna

Mă poartă toamna pe alei
Şi pe cărări ce curg încet,
Când pică frunzele-n scântei,
Iar vântu-i tandru şi discret.

Mă poartă toamna în iubire,
Acoperindu-mă cu dor
Şi-aproape de nemărginire,
În amintiri... mă înfăşor.

Mă poartă toamna şi mă plouă
Printre culori ce ruginesc
Şi strâng în palmele-amândouă,
Al clipei trup dumnezeiesc.

Mă poartă toamna şi mă duce
Într-un iatac... ca un fior
Şi-n aşternuturi zăbăuce
În care-am învăţat... să zbor

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul beţivului

E înebunit de băutură,
Toarnă paharul pe gâtlej,
Deşi e slab ca un gătej
Că-i băutor fără măsură.

Soarbe ultima scursură
Şi se tot duce val-vârtej,
E înebunit de băutură,
Toarnă paharul pe gâtlej.

Şterge cu şervetul bej
Sfânta "cuminecătură",
Dar nu ştie cu ce prilej
În pahar nu-i picătură,

E înebunit de băutură.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E de ajuns

ne sprijinim de urmele părinţilor
ascundem în tranşee gândul lor
şi punem capăt orizontului
cu silueta noastră ştearsă

prin ceaţa lor, un ochi de mag
clipeşte des când plouă
şi ne tot duce între flori de rouă

ne-ar mai rămâne pragul iernii
şi dincolo să-i ţinem strâns
şi dac-am plâns
şi dac-am plâns

e de ajuns

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare

noi doi abandonaţi
pe-o plajă în declin,
prieteni buni cu peştii,
morsele, delfinii, luna
azi facem o schimbare
în viaţa asta care doare
cum dor scânteile luminii
prăbuşite, în marea de nisip
da, puterea luată din soare
ne duce pe un drum
chiar dacă ochii ne sunt seci
îmbrăţişaţi pe veci
ne vom rescrie altfel
o filă dintr-o carte

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de ozon

C-un dor la rotisor
te-aş duce stăpână a liniştilor
in haita mea a demonilor
sus pe vârful munţilor
să ard carnea gândurilor
in ochii cu jar năucitor
în cascadele scânteilor
să fiu regele vulturilor
pe umărul cu liniştea cetinelor
cerbul ţintat culmilor
arcuite ucigător
şi lupul stăpân haitelor
de fior cu ador
de izvor tălpilor
şi ozon săruturilor
pe laviţa infiniturilor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!