citate+cu+sens+profund

Dacă nu ai fii tu!

Mă dor lacrimile stelelor, ce-n ele tu exişti
Mă îneacă plânsul vieţii, ce trece fără sens
Te rog să fii tu noapte şi zi lumină-n mine
Te aştept în stânci şi-n munte, în clipa care vine
Tu eşti minune-n lume, început de univers
Tu legeni aceste zile, în braţe şi în vers
Tu-n râul vieţii nudă, viaţă, tu ne dăruieşti
Eşti pasărea phoenix şi sfăntă tu ne eşti

poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce o să spui diseară...

Ce o să spui diseară, biet suflet singuratic,
Tu inimă-ofilită, diseară ce vei spune,
Acelei preafrumoase, preablânde şi preabune
Ce cu privirea-i sfântă te-a înflorit tomnatic?

Vom pune orgoliul nostru să-i cânte osanale
Nimic nu preţuieşte porunca-i delicată,
Fiinţa ei de aburi profund e-nmiresmată
Şi ochiul ei ne-mbracă-n luminoase-odoare.

Şi fie că-s în stradă în plină veselie,
Ori fie că e noapte şi neagră sihăstrie,
Parfumul ei în aer dansează ca o boare;

Iar uneori vorbeşte şi spune: "Sunt frumoasă
Şi poruncesc de dragu-mi oricine să iubească
Frumosul! Sunt asemeni Preasfintei Născătoare!"

sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul

startul se dă în faţa intrării
în Rai
în sens invers de-sigur
acelor
de cusut straiele fâlfâinde
ale supra
vieţuitorilor cu harul mişcării
al alergării
în jurul incintei (?!) intens
populată
cu premianţi la ediţii trecute
cu unele
pile abil ruginite ale portarului
cu unele
fete nevinovate în toate
cu marii
şi micii maeştri în prorociri abuzive
având
ăştia şi darul vorbirii. în raiuri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Floare de câmp, Eleanor,
fior şi-alior,
flux şi reflux,
duh plin de dor,
unduitor,
aripi verzui,
suflet hai-hui,
nuri plini de sens,
sâni în consens,
ochi
bazaochi,
degete-lalele,
pe trup, praf de stele,
suflet şi har,
ţipāt solar-
versu-i hoinar,
- hei, viaţā,
ce-mi colcăi în sânge,
mā cheamā acasā -
e dimineaţă...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvoare noi vom încerca

Lucirea mea se stinge-n ochii tăi,
Mă înclin sub pleoapele de dor,
În limpezimea lor pătrund profund
S-ajung în inima-ţi izvor.

Acolo-i locu-mi de cuvinte,
Chiar pot să strig că te iubesc,
O, nimeni, nimeni, nu m-aude
Cum rimele le şlefuiesc.

Doar tu simţi gestu-mi ca miracol
Pe graniţa de împlinire,
La noapte ies ca să-ţi aduc
Din taina noastră fericire.

Atunci lucirea mea s-aprinde
Lângă lucirea ta de stea,
Îngenuncheaţi în nemurire
Izvoare noi vom încerca!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu un sonet. Deplină amăgire

Scriu un sonet. Deplină amăgire
Că prin canon mai liber mă voi face.
Dar sunt ce vreau, ce ştiu şi ce îmi place,
Modest cârpaci de vorbe şi iubire.

Un gând buimac într-un ungher îmi zace
Şi nu-i găsesc firava limpezire.
Mă prinde-n gestul lui de-mpotrivire
Şi mă aruncă-n lumile opace.

Trec voci cerşind cărarea neumblată,
Dar altele, urlând, ademenesc
Cu zarea lor etern împurpurată.

Când verbe-n cuget tainic mă sfinţesc,
Nu-mi amintesc de mine niciodată.
E semn profund că-ncep să mă trezesc.

sonet de Adrian Munteanu (5 aprilie 2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică

Într-o mare de femei
Care-admiră al tău vers
Ce contează-al meu condei
Care caută un sens

Dar râzând deschid fereastra
Nu-i furtună, nu-i nici ploaie
Zboara gândul meu sălbatic
Ce nu vrea să se îndoaie

Şi-alergând cu disperare
Nu e pumă, nu-i nici humă
Este doar parfum de floare
Şi un vers ce-i scris în glumă

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

Simt genunchii grei în univers,
Ochii au podoabe de cristale,
Pe pământ însămânţez cuvinte
Lipite pe-a statuilor petale.

Miroase noaptea a ţărână crudă,
Ziua abureşte-n Dumnezeu,
Simt genunchii grei de nemurire
Şi mă închid profund în crezul meu.

Până când voi răstigni în vene
Greierii uitaţi pe flori de sânge,
Până ce lapte cald din sân
Pe crucea mântuirilor va curge,

Până atunci voi scruta universul
Cu ochii răsăriţi din noi izvoare,
Pe-o rază de Luceafăr poezia
O voi purta în univers nemuritoare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi sunteţi?

În fiecare dimineaţă vorbesc cu floarea mea divină
Mă risipesc în mii de locuri de lumină
Descriu poemul vieţii şi adorm în fiecare seară cu vocea blândă în urechea internă
Sunt tot mai detaşată de mine, de toţi din jurul meu
Floarea mea doarme profund
Cum eu dorm în fiecare dimineaţă pe răcoare
Soarele ma trezeşte cu fiecare răsărit al lui
Îmi bate-n geam şi mă atinge pe păr
Nu pot fi singură
Sunt iubită...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre iubire

Autorul stresat
Cu iz de neastâmpăr
Căuta nedumerit
Însemnele scrierii
I se părea că vede
Totul în hieroglife
Alteori în cuneiforme
Până când a găsit
În sfârşit
Pe şaua străveche
Tatuaje cu dublu sens
Care descifrau
Acele scrieri interzise
Atunci l-a prins
Inspiraţia cu dus întors
Un înger alb
I-a deschis orizontul
Nemărginirilor
Fără tăgadă
De atunci încolo

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (12 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!