chipul tau mama

În mod clar, nu există dragoste acolo unde nu este un adevărat respect, când nu respecţi pe un altul, indiferent dacă este servitorul tău sau partenerul tău de cuplu. Nu ai observat că nu eşti respectuos, bun, generos cu servitorii tăi, cu oamenii pe care îi consideri a fi dedesuptul tău? Ai respect pentru cei de deasupra ta, pentru şeful tău, pentru milionar, pentru omul înalt, cu un job mai bun, de la care poţi capătă ceva. Îi loveşti însă pe cei de dedesuptul tău, ai un limbaj special pentru ei.

citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine mama mea

Dintr-o inimă de nor

Îţi fac astăzi mărţişor.

Fir de soare are-n el,

Alb curat de ghiocel.

Guleraş de mucava

Pentru tine mama mea.

Am făcut şi un şiret

Să ţi-l prind acum în piept.

poezie de Camelia Opriţa (8 martie 2007)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinte ( *** )

ştergarul ce păstrează
Chipul Tău,
devine icoană,
curgând ne-ncetat
în fântânile Dorului
de Lumina Ta...

... acea fărâmă,
tainic curgând
prin sângele trupului meu.

o privesc în uimire,
în tăcere ascultând
foşnetul culorilor,
devenite brazi
şi cer,
şi ochi,
şi aură,
şi inimă,
în pieptul înfăţişărilor

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu din Gânduri, rânduri (3 august 2010)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puritate

nopţi cu rând am sădit
pe cer
diamante pure între
răsărituri şi apusuri
acolo sus pintre dălţi
ciocane şi covoare
de praf pulbere şi stele
eu meşter chinuit
am sculptat cu ochii minţii
cu raze din ele
bloc de marmură albă
spărgând pură coloană
goală
din piatră chipul tău
răsărind drept stea
piatră dură admirată
pe cer de noapte
lângă maestoasa lună
pudică şi pură

poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine, mamă

Mi-e dor de tine, mamă.
Mi-e dor de mâna ta.
Aş vrea să-ţi pun în palmă
Toată iubirea mea.
Să-ţi întâlnesc privirea,
Să văd cum îmi zâmbeşti,
Să-ţi simt, mamă, iubirea
La piept când mă-încălzeşti.
Mi-e dor să trec cu mâna
Prin părul mătăsos.
Mi-e dor să-ţi aud gura
Cântând ceva duios.
Dacă-mi promiţi că vii
În braţe am să-ţi pun,
Un buchet de trandafiri,
Din grădina de la drum.
Am să te-aştept pe punte,
La mine să ajungi.
Să mă săruţi pe frunte,
În braţe să mă strângi.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (2 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motto...

O, nuda veritas,
O mortis!
Tu pars aeternitas,
Tu orbis!
Îndrăgită eşti tu,
Ca mamă,
Ne spui da, ne spui nu,
Cu seamă...
Pieptu-ţi tău de pământ
Ce ne creşti,
Între coapse mormânt
Tu ne eşti...
Blândeţe ca stare,
Icoană,
Un ideal mare
Patroană...
Puţini plecaţi ţie,
Ne-ncântă,
Şi hai de ne-nvie,
Împlântă...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (4 septembrie 2002)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele ce oi fi viu

Zilele ce oi fi viu
vrednic aş vrea ca să fiu,
Oftând, ca să te slăvesc,
dar cum poci să îndrăznesc?
Iscusit aş trebui
să fiu, să poci zugrăvi
Chipul tău care dă rază
soarelui, şi-l luminează.
Oi putea oare vreodată,
păn' nu merg pe lume-ailaltă,
Măcar pe scurt să-ţi vorbesc,
să vezi cum mă chinuiesc?
Oftările-mi sărcinează
pieptul, viaţa-mi scurtează,
Răpaus, viaţ-oi avea
numai Stixul când o vrea.

poezie clasică de Ienăchiţă Văcărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă din Dumnezeu locul tău de scăpare. Nu din slujba ta, nu din partenerul tău, nu din reputaţia ta sau din fondul tău de pensie. Fă din Dumnezeu locul tău de scapare. Lasă-L pe EL să fie tavanul care întrerupe lumina soarelui, zidurile care opresc vântul, temelia pe care stai.

citat din Max Lucado
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai citi, mamă, zise ea cu glas tare!
Nu vezi cum ninge cu flori din carte?!
Să privim ninsoarea florilor uscate, mamă!... I-auzi cum lemnul aprig trosneşte în vatra sobei!
Bine, Iasomie, bine... iartă-mă, s-a prins de mine visul...

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Povestiri cu tâlc de copil
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile mamei

Mai plânge-mă, în umbra crucii, mamă,
Să-ncep să cred că n-am murit de tot,
Că mă mai luaţi şi voi, cumva, în seamă,
Chiar dacă eu nici să-nfloresc nu pot.

Nici nu mai ţin prea bine minte dacă
Sunt mort de glonţ, de foame sau cuţit,
Mai plânge-mă, că, astfel, o să-ţi treacă
Şi-ai să-nţelegi că nu v-am părăsit.

Mai vin şi eu, din când în când, pe-acasă
În forma unui zgâlţâit de geam,
Şi e ceva ce parcă nu mă lasă
Să intru printre voi, precum intram.

Mă uit la toţi şi-adesea mi se pare
Că mă simţiţi, dar că vă speriaţi
Şi-aprindeţi, fără rost, lumina mare
Şi radioul foarte tare-l daţi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!