chipul tau mama

Ploaia fericirii

Ploaia fericirii îmi fulgeră în suflet
Întrări de curcubeie cu chipul tău de dor,
Ropote de fluturi zboară în stomacu-mi
Tăinuind plăcere, desăvârşind fior.

Visele profunde ne cuprind pe rând,
Din coasta lui Adam ies orişicând femei
Cu fructiere pline cu mere şi venin
Dar cu iubiri aprinse în sabie de zmei.

În startul clipei care iar ne înconjoară
Tu-mi aduci izvoare cu roua cea mai pură,
Porţi soarele-ntre plete şi porţi luna
Dosită-n mierea dulce-a cuvintelor din gură.

Mă poartă aripi lungi spre o iubire nouă,
Cerul cerne fluturi în taină peste zare
Tu-i culegi belşugul plăcerii dăruite
Cu duioşie-n suflet dar şi cu nepăsare!

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama mea

Mama mea,
e soarele de dimineaţă,
este câmpia cu verdeaţă.
Mama mea,
este cerul plin cu stele,
e lumina vieţii mele.

poezie de Dumitru Delcă (27 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 3

Priveşte în oglindă la chipul ce-l zăreşti
Şi spune-i că e vremea din el alt chip s-apară;
Dar dacă tu acum refuzi să-l reînnoieşti
Vei umili o mamă, vei înşela o ţară.
Căci care frumuseţe cu pântec fără rod,
Cultivator dibaci, te-ar alunga pe tine?
Şi cine-ar fi bărbatul ce n-ar dori un plod
Doar pentru-a fi mormântul unei iubiri de sine?
Iar mama ta în tine priveşte ca-n oglindă
Chemându-şi înapoi al vieţii ei tezaur
Şi ca printr-o fereastră ea poate să surprindă,
Chiar dacă e zbârcită, a ta vârstă de aur.

Dar dacă tu trăieşti şi nu laşi amintire
Când singur vei muri nu vei avea cinstire.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încercam să-mi reprezint chipul tău: te vedeam ca un domn bătrân, cu ochelari şi cu o barbă albă, lungă, asemenea profesorului nostru de geografie, însă mult mai amabil, mai frumos şi mai blând.

Stefan Zweig în Scrisoarea unei necunoscute
Adăugat de M.G
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taină

ce eram eu, mamă,
la naşterea ta?

în ţipătul tău
eu tăceam ca o taină.

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa poezie, sunteti o mama exceptionala.

Când îţi lipseşte mama

Când îţi lipseşte mama
şi soarele se ascunde.
Se adânceşte rana
şi în suflet îţi pătrunde.

Când îţi lipseşte mama
florile-n grădină mor.
Rău le ofleşte mana,
ajungi să plângi de mila lor.

Când îţi lipseşte mama
cu tine plânge şi cerul.
Îţi doreşti chiar să treci vama,
să-i dezlegi şi lui misterul.

Din înalt te cheamă mama
în braţe vrea să te strângă.
Să îţi potolească rana,
ochii tăi să nu mai plângă.

poezie de Dumitru Delcă (29 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Cea mai frumoasă vorbă-n lume,
Cel mai plăcut, mai dulce nume
E mama!
Sub soare nu-i nici un cuvânt
Atât de drag şi-atât de sfânt
Ca mama!

poezie pentru copii de Carmen Sylva
Adăugat de Florin C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este adevărat cel mai frumos cuvânt de pe lume este MAMA cine o are să o preţuiască

Stalin: Mamă, îţi mai aminteşti de ţarul nostru?
Mama: Desigur.
Stalin: Ei bine! Eu sunt un fel de ţar...
Mama: Păcat, ai fi făcut mai bine dacă te făceai preot.

replici din romanul Stalin. Viaţa privată de Lilly Marcou (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extazul poeziei

Prezenţa mea
este aerul tău
pe care-l transformi
în vers...
ai început să numeri
spre zero...
extazul poeziei noatre...
fără mine
poezia ta se opreşte
undeva la jumătate
şi aştepţi în tăcere
întregirea poeziei.
Mi-am aşezat faţa
în palmele tale
iar chipul meu
s-a imprimat în ele
pentru totdeauna,
de-acum mă priveşti în ele
ca pe-o icoană,
de departe gîndul tău

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Clenci din revista Luceafărul de la Botoşsani (noiembrie 2018)
Adăugat de Camelia Clenci
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un inger cu chip de om

Te privesc... da!
Te simt şi eşti adevărat.
Însă privirea ţi-e atât de tulbure
Încât pare înecată-n lacrimi.
Buzele tale, vinete de mort,
Par a fi îngheţate
De răsuflul unei pasiuni pierdute,
Iar vocea ta amară
Este adormită în armonia
Cântecului îngerilor.
Mâna mea firavă
Îţi mângâie uşor chipul,
Parcă de teamă să nu se spargă
Şi să nu-l mai zăresc.
Trupul tău subţire
Mai are puţin şi se frânge
Din mijlocul tras ca prin inel.
Şi totuşi pari atât de puternic
Ca şi cum ai fi
Un înger cu chipul unui om.

poezie de Elisa Mihaela Iordache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!