augustin

Arima mea

Lup-dup, lup-dup,
Eu nu mă duc.
Lup-dup, lup-dup,
Am colţi de lup.
Arima mea,
Bate aşa,
Un ritm ciudat,
Şi sincopat,
De vechi armân,
De vlah român.

Lup-dup, lup-dup,
Genă de lup,
De aromân,
Peleu străbun,
Neînfricat,
Neatârnat,
Dioi sau dac,
Un Zeus trac.

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul comunismului tatăl meu a fost declarat chiabur. Tatăl meu a fost primar liberal. Nu aveam decât 16 hectare, ceea ce faţă de adevăraţii chiaburi nu e mare lucru. Nu existau prea mulţi bogaţi. Tata ţăran, mama ţărancă; tata făcuse două clase de gimnaziu, bunica dinspre tata era analfabetă, nu ştia să citească, nu ştia decât banii.

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu la TVR - Cleopatra Lorintiu. o producţie TVR Cinema ,film distins cu premiul APTR pentru em
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă gândisem, mai demult, că dacă i-ar fi trecut cuiva prin minte să mă întrebe ce anume mă enervează în mod deosebit, cu toate că evit cât pot să-mi exteriorizez sentimentele, i-aş fi răspuns fără echivoc: duminicile. Ziua aceasta mă indispune nu pentru că sunt obligat să execut o serie întreagă de treburi casnice, ci, în primul rând, din cauza atmosferei festive, de relaxare şi inconştienţă, care pluteşte deasupra evenimentelor prevăzute sau neprevăzute.

Augustin Buzura în De ce zboară vulturul?, Linie moartă (1966)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu dacă generaţiile care vor veni vor citi exact de trebuie, adică ceea ce autorii au vrut să pună în textele pe care le-au scris în perioada respectivă. S-ar putea să nu. De fapt, nu asta contează. După părerea mea, chiar o poezie ocazională, care a fost scrisă într-o anumită împrejurare, trebuie să depăşească împrejurarea respectivă şi să spună ceea ce are de spus în sine.

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu la TVR - Cleopatra Lorintiu. o producţie TVR Cinema ,film distins cu premiul APTR pentru em
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţeleg să legitimez un astfel de regim odios numai în calitatea mea de scriitor silit să stea în genunchi: o legitimare morală, culturală şi politică echivalentă cu un rechizitoriu necruţător. Textul acestui rechizitoriu va dura oricum mai mult decât regimul în cauză! Dar nu înţeleg să fiu trecut în coloana "pozitivă", a "realizărilor" regimului comunist, numai pentru că cineva nu mai reuşeşte să facă deosebirea între victime şi călăi...

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudoretorică

Mereu eu mă întreb ce este viaţa,
Şi mă împiedic brusc de un răspuns,
Ca un patinator ce taie gheaţa,
Pe un asfalt de aisberguri străpuns.

M-am îmbolnăvit de viaţă prea târziu,
M-am îmbolnăvit fără speranţă,
Ca un canceros cu tenul străveziu,
De morbul dobândit fără chitanţă.

Ce patimă să car o permanenţă,
Un sentiment zbătându-se în vid,
Aromă emanând evanescenţă,
Din strălucirea ochiului lucid.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişcări browniene

Ce-nghesuială de nimic prin slova vremii,
Inflaţii de truisme şi de mesianici,
Au deraiat pe căi şi critici şi rambleuri,
Când trec locomotive fără de mecanici.

Un carnaval grotesc cu docţi şi preţioase,
Cu noi atlanţi din anturaje scufundate,
Bolnavii uniunilor tuberculoase,
Cu benghiul de deochi pe frunţile ridate.

Geneze apocrife nasc maculatură,
Iar cititorii se îmbată cu nimicuri,
Prin browniene ierarhii de subcultură,
Buricele halucinant devin buricuri.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce înseamnă a "legitima" un regim politic detestat? Despre ce fel de legitimare poate fi vorba: morală, culturală, politică? În viziunea unui istoriograf-contabil, care se mulţumeşte să fişeze şi să dateze nişte date bibliografice, toate cărţile apărute în România între 1955 şi 1989 legitimează cultural epoca lui Dej şi Ceauşescu. Pentru un asemenea istoriograf nu există nici o deosebire între – să zicem – opera lui Ludovic XIV şi epoca lui Stalin.

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada întrebării lui Parsifal

Cândva, într-o câmpie legendară,
un vechi castel de bronz tânjea sub prav.
Durerea-l bântuia ca o fanfară
pe dinăuntru şi pe dinafară,
căci Regele Pescar era bonav.
Pecinginea se lăfăia-n donjoane.
Puia şopârle purpura-n postav.
Ogivele cădeau peste balcoane,
şi pragurile licăreau broboane,
căci Regele Pescar era bolnav.
Osânda lui plutea peste ogoare.

....

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem cu mult prea sensibilizaţi de răfuielile meschine ale tuturor veleitarilor literari care-şi cumpără genialitatea postişă de la chioşcul de ziare din colţ. Într-o epocă invadată de V. I. P.-uri – de tot soiul – care nu sunt decât surogatul efemer al personalităţii, dar care "înghit" cu lăcomie înspăimântătoare toate resursele ce s-ar cuveni culturii adevărate – este bine, este chiar necesar ca gura falselor valori să fie redusă la tăcere.

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!