a �ti pe de rost

Muza

zidire ţie fac în vis fierbinte
a umbrei mele dumnezeie, muză
de umblet printre rime ce m-acuză
duioasă stând acum şi-adusă-aminte.

topită-n stih pe a hârtiei buză
îngropi în sens a tainei oseminte
eşti ideal de rost în preacuvinte
pe drum pitit în stele călăuză.

în dimineţi de clipe ţii geneze
de farmece-n poetic început
un liric soare-n piept să lumineze.

în linişti de icoane-ai încăput
nu-n omeneşti nimicuri, coapte-n teze
şi raiuri chemi sub straiul meu de lut...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Polimnia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lumânărilor

Ardea o lumânare aşezată
Pe-o altă lumânare ce ardea
Şi-n alba luminare ca de vată
M-am aşezat, tot alb, deasupra mea.

Atunci a hohotit o mască lată,
Căci, fără rost, pe-n cub de piatră grea,
Ardea o lumânare aşezată
Pe-o altă lumânare ce ardea.

Eu am plutit spre bagdadii, deodată,
Spre zeul zugrăvit, care privea
Nepăsător, pe lada înstelată
Din podul alb cum, făr-a fumega,
Ardea o lumânare aşezată.

rondel clasic de Leonid Dimov din Texte (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipire

Eu pe tine te-am iubit, iar acum cu altul te-am găsit; Cum tu ai îndrăznit, când eu totul ţi-am dăruit?
Mi s-a rupt inima în mine când am văzut că te plimbi cu oare cine;
Vrei să ştii cum eu mă simt? Mă simt rău! Jur, nu te mint!
Doar gândul că de lângă mine vei pleca, inima mea nu va suporta;
Iar acum când totul a mers prost, viaţa nu mai are nici un rost!

poezie de Rareş-Mircea Jiga (2015)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset robotic...

.. şi când n-am să mai fiu, se va şti, că am fost...
şi când n-am să mai scriu, mă ve-ţi şti pe de rost,
ve-ţi citi, savurând versul scris pentru voi
pân-la ultimul rând, pân-la ultimul sloi...

adevărul din el: impecabil, curat,
mult mai mult ca rebel, mult mai mult ca ciudat,
l-or sorbi ca pe-un vin, scârţâind din saboţi,
nu doar oameni-maşini, ci şi simpli roboţi...

poezie de Iurie Osoianu (13 octombrie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cuvinte

Dincolo de cuvinte este iubirea.
Dincolo de cuvinte poate fi
Durerea şi fericirea.
Dincolo de cuvinte este ceva sfânt,
Când sunt spuse de cineva
Cu suflet curat şi blând.
Dincolo de cuvinte rămâne un gol imens,
Dacă sunt spuse fără rost şi sens!
Dincolo de cuvinte sunt şi lacrimi de amor
Când vin dintr-o inimă plină de dor.
Căci omul fără cuvinte nu lasă nimic!
Numai o umbră tristă pe acest pământ.

poezie de Vladimir Potlog (24 februarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exclus

Te-am iubit şi-am crezut în iubire,
Însă azi nu mai cred în nimic
Şi-adevărul îmi pare peltic,
Un exclus cu defect de vorbire.

Te-am iubit şi-am crezut că iubirea
Va aşterne lumină pe flori,
Fără rost, de o mie de ori
S-a înecat în negaţii gândirea.

M-ai exclus afişând nonşalanţă,
Povestiri fără sens se încheie,
Voi rămâne ce-am fost "o femeie",
Te-am iubit fără nicio speranţă.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conjuncţii

Ăsta ni-i harul
Bravi cetăţeni,
Eu şi groparul
De la Văleni.

Timpul ca fumul
Cât se perindă,
Ne suntem unul
Altui, oglindă.

N-avem hotare
Zile şi luni,
Totul ne pare
Plin de minuni:

Lui, i-e pământul
Cert adăpost,
Mie, cuvântul
Singurul rost.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Tristele (1968)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi

stăteam odată pe un ţărm
de mare, de zare
aiurea, la întâmplare
valuri se spărgeau în palma mea
într-un amurg ce nu a fost nicicând
şi dacă a fost...
acum nu are rost să mai vorbesc
doar tac într-un cuvânt nespus
soarele, o biată lampă atârnată
lumina haotic tăcerea
rătăceam prin margini de gânduri
un mers abstract şi fără tact
mă împiedicam de vise
urcam sau coboram
pe o scară în aspra frumuseţe
a unei vieţi uitată prin colburile lumii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rost

E toamnă! Tristeţile mele
Tresar în culori violet,
În mine, femeie-stilet
Înfige-te până-n prăsele...

Invită-mă, acum, cât exist,
La acel de demult menuet,
Dansează cu mine, femeie-filet,
Înşurubează-te-n sufletu-mi trist.

Dăruieşte-te de-a pururea mie.
Din lacrimi să-mi faci izvoare de mir,
Vrăjeşte-mă tainic femeie-fachir,
Dă-mi inima ta sine die...

Şi-ngăduie-mi în sân să-ţi prefir
O frunză de toamnă gălbui-arămie,
Mă strânge în braţe pân' la delir,
Recapătă-ţi rostul – Mărie, Mărie!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

Din nou privesc spre tine
Spre-al tau balcon, la doi,
Tu te gandesti la mine?
Eu ma gandesc la noi.

Si iar se face seara
Iar clipele se scurg
Si eu iti vorbesc iara
Tu oare ma asculti?

Privesc spre tine iara
Dar nu stiu unde esti
Afara este seara
Tu oare ma privesti?

Doar luna trece lina
Privind la ce afost
Iar vocea ei sublima
Imi spune: n-are rost.

poezie de Alin Micu
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!