+ca +o +raza +de +lumina

Drumul drept

Călător prin viaţă pierdut
Un suflet obosit si blând
Priveşte timpul nu s a opeit
Gândul îl văd scum stând

Te am întâlnit la o răscruce
Nu ocolii de dai de un pietroi
Drumul drept spre viaţă duce
Ridică sfarmă aruncă înapoi

Pasi mărunţi în timp vei reusi
Găseste-ti fericirea si iubirea
Toata lumea pentru tine va fi
Priveste soarele el îţi dă stirea

O rază de lumină apărătoare
Arată. ti chipul brazdat de chin
Priveste in faţă ziua viitoare
In faţa ta iubite om mă înclin

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul tău...

În regatul florilor albinele
Au aripile unse cu miere,
Tu le admiri spunând poezii
La urdinişul stelar, cu plăcere.

Blândeţea îţi rămâne aripă
Pe raza încărcată cu lumină,
Dragostea lor împărtăşeşti
Sub crucea iubirii divină.

Mi-i dor de dor şi îndrăznesc,
În vaierul de maximă plăcere,
Să-ţi cer favoruri când tu spui
Că arzi în vise şi mistere:

Îţi cer un fluturaş şi o albină,
Şi inima, regatul, ce mă-mbie
Să te-nsoţesc acolo unde
Surâsul tău de miere-i poezie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 8

Frumoasă este luna-n noaptea caldă
Chipul ei palid tandru mă priveşte
Şi cu lumina ei plăcut mă scaldă,
Iar raza ei de-argint mă ispiteşte.
Şi fără glas, necontenit mă cheamă
Să zbor la ea cuprins de fericire
Eu îi zâmbesc şi-i spun că nu am teamă,
Dar aici jos se află a mea iubire.
Căci a mai fost cândva o fetişcană
De un Luceafăr blând amorezată
Ce nu voia iubire pământeană...
Povestea ei e tristă şi ciudată.

Dar mintea mea, iubita o preferă,
Căci e reală, luna-i o himeră.

poezie de Octavian Cocoş (5 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 8

Frumoasă este luna-n noaptea caldă
Chipul ei palid tandru mă priveşte
Şi cu lumina ei plăcut mă scaldă,
Iar raza ei de-argint mă ispiteşte.
Şi fără glas, necontenit mă cheamă
Să zbor la ea cuprins de fericire
Eu îi zâmbesc şi-i spun că nu am teamă,
Dar aici jos se află a mea iubire.
Căci a mai fost cândva o fetişcană
De un Luceafăr blând amorezată
Ce nu voia iubire pământeană...
Povestea ei e tristă şi ciudată.

Dar mintea mea, iubita o preferă,
Căci e reală, luna-i o himeră.

poezie de Octavian Cocoş (5 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devenire

În ger stă raza lunii tot fierbinte. furtuna
cosmică nici azi n-o surpa, trecând
prin mâna mea făcută lupă, tăcut pe lucruri
cade şi le-aprinde.

O sevă nouă spre lumină urcă, din sinea
veche viul se desprinde, un pas clintesc
agale înainte şi-adâncu-n lut izvoarele-şi
destupă.

Cunoşti o devenire mai uşoară, ţărână
grea mai fără de povară. tu, timp înalt, cu
gândul înfrăţit?

Mai vast ne vei urca spre primăvară, lin
ancorând pământul într-o seară cu primul
pom pe câmpuri înflorit!

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafăr de iarnă

Priveliştea sta să se nască,
se-ncercă o lumină albastră,
răsărea peste inima noastră luceafărul —
rană cerească.

Şi nici-o durere pe-ntinderea vastă,
sinele ţinea adânc să-şi cunoască,
dealul cu tine şi zarea de iască năşteau
cristalin din propria-mi coastă.

Şi totu-mi părea de demult cunoscut,
chiar viaţa cu viaţa prin care-am trecut
şi fiece lucru sporind în oglindă.

Şi raza ce-n timp unduind o aud,
de-aş prinde-o-ntr-o lupă de mugure crud,
ce-naltă-nflorire ar fi să se-aprindă.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte iarăşi se aşterne

Noapte iarăşi se aşterne
Peste hăul sufletesc
Şi-n adâncuri de caverne
Stelele se prăbuşesc.

Inima ţinteşte-n taină
Spre o stea din centrul bolţii
Dar lumina-i diafană
Nu-i mai luminează sorţii.

Se deşiră câte-o rază
Peste valea tulburată
Dar se-ascunde să nu-i vază
Lumea ei îndurerată.

Da-n curând o să revină
În splendoare sfântă zorii
Şi păli-vor la lumină
Toate, rămânând istorii...

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua cerului albastru

Un cer plângea, odată, în albastru,
sub pleoapa-ntunecată de un nor
purtând un gând trufaş, necruţător,
şi un mesaj ce anunţa dezastru.

I s-ar fi scurs albastrul tot în mare
de n-ar fi fost, departe-n incolor,
o stea ce strălucea, privind cu dor
şi c-o lumină ce-amintea de Soare.

Şi-a strecurat prin nor şi gând o rază
ce a pătruns cu dragoste, intens,
în cerul devenit un gol imens.

I-a readus albastrul, îl veghează,
i-a dat culoare, noaptea-i luminează,
iar totul are-acum, la cer, un sens.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri limpezite la izvor

primesc de la lumină doza de bucurie
plutesc pe cântec, pe aripi de dor
mai pun o speranţă pe salba aurie
gânduri pângărite limpezesc la izvor.

savurez o ciocolată cu lapte şi alune
să îndulcesc secundele răzleţe
nimic nu mă împiedică să am zile bune
trăiesc romantismul cu naturaleţe.

mă agăţ de rază cu sclipiri de safir
vreau să atrag cerul în sufletul meu
parfumul dulce de la trandafir
risipeşte în valuri tot aerul greu.

poezia inimii pe un rond o răsfir
sursă creatoare să mă simt mereu.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţe

poezia mea se naşte din iubire
rugina n-o să o cuprindă niciodată
mă simt cumva de-o rază suspendată
lumina ei îmi râde în privire.

mă simt mereu legată de condei
împreună facem un duet sublim
descătuşează harul din forul intim
versuri înflăcărate se scurg din idei.

iubesc această lume născută din triumf
vibraţii ce răsar dintr-o mare tristeţe
în ea respiră poeţii cu zâmbete pe fete
îngerii şi sfinţii şi tot ce am mai scump.

printre gânditori asimilez esenţe
şi câteodată ca un vulcan irump.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!