Toate rezultatele despre unda, pagina 27
Albastră de lumină simfonie
îți mulțumesc pentru a nu știu câta oară,
iubirea mea înstrăinată în lume,
din sufletu-mi tu ai făcut vioară,
pe ale cărei strune e-al tău nume,
a cărei muzică mă înfioară,
și răspândește pulbere de-argint,
stropi de lumină albă-argintie,
albastră de lumină simfonie
pe-a mării de iubire undă clară
din sufletu-mi în formă de vioară...
și dor cumplit de tine va să-mi fie,
și gândul, inima, au să mă doară,
când ochii mei cei verzi și-nlăcrimați
au să te vadă cum răsari în fapt de seară
din visul meu de tainică iubire,
și sufletul meu are să te ceară,
prea plin de enigmatică simțire...
poezie de Elena Vlădescu (4 decembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre vioară
- poezii despre verde
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre ochi
- poezii despre muzică
- poezii despre mulțumire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Un nou infinit
Există o scorbură a copacului vieții,
În care-ngenunchiați, uneori, ei, poeții
Tânjesc iluzoriu a se ascunde,
În viile clipe din moarte secunde;
Dezirabila clipă, însemnând oricât vrei,
Înfinit înmulțită cu factor de trei,
Lungimea ei lambda, de palidă undă
E-o eră de flutur sau o milisecundă;
Copacul din cuiburi ale acelorași cuci,
Din care sculptează miliarde de cruci
Făuritori ce-au tocit amnarul de foc,
În frigul din rana aceluiasi loc,
În locul în care doar dorul e sclav
Și galben și palid și trist de bolnav,
Căzut ca o noapte, peste copacul trănzit,
Fără de frunze și etern ne-nverzit,
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copaci
- poezii despre viticultură
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre sculptură
- poezii despre sclavie
- poezii despre poezie
Trenul vieții
(poezie dedicată poetului Constantin Triță)
Tu, poet in nemurire,
Lasă-mi unda de iubire
Pentru tot ce e frumos
Pentru versul tău duios.
Ai scris despre nopți cu stele
Prinse-n șiruri de mărgele
Despre merii albi in floare
Despre veri dogoritoare
Despre toamnele cu struguri
Primăverile cu muguri.
Ai plecat si-n urmă lași
Lanuri largi pline cu maci
Casa, curtea, trandafirii
Si-ai plecat in legea firii
Prea devreme, prea departe,
Cerul astăzi ne desparte...
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre versuri, poezii despre vară, poezii despre trenuri, poezii despre trandafiri sau poezii despre toamnă
Lumânare
Bătaia cremenelor inimii m-aprind făclie
Și mă topesc din ceară, mă ard fir
Tot lăcrimând, mă curg, scurtez magie
Ce-am fost turnat... rămân o pată de-un parcurs-delir.
Doar fumul poate-a dat un nergru de culoare
Din tot ce ard, poate-am mânjit tavanul
Înalt la nesfârșit; oi fi în fondu' întunecat cel mare
Din care resclipesc noi aștri... luminând ebanul?
Misterul stă în boarea de-o nanosecundă
Când din fitilul stins e-un roșu-n tresărire
Sfârșind în palid gri, cenușă, lăsând undă
Un dalb de firicel întortochiat... Eu, de-o amintire!...
Așa de puțin pur dintr-un arzând traseu... o fire în nemurire...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înălțime, poezii despre întuneric, poezii despre lumânări, poezii despre inimă, poezii despre fum, poezii despre cenușă, poezii despre amintiri sau poezii despre alb
Elan
Sunt numai o verigă din marea îndoire,
Fragilă, unitatea mi-e pieritoare; dar
Un roi de existențe din moartea mea răsar,
Și-adevăratul nume ce port e: Unduire.
Deci, arcuit sub timpuri, desfășur lung țesut
De la plăpânda iarbă la fruntea gânditoare,
Și blondul șir de forme, urcând din soare-n soare,
În largul vieții revarsă un trecut.
Din călătoarea undă, din apele eterne,
Îmi însușesc vestmântul acelor care mor,
Și înnoit și ager alerg subtil fior
Prin săli orgolioase ori umede caverne...
Și astfel, în pământuri croindu-mi vaste porți
Spre ritmuri necuprinse de minte vreodată,
Aduc Înaltei Cumpeni povara mea, bogată
De-atâtea existențe și tot atâtea morți.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre ritm, poezii despre orgoliu, poezii despre existență, poezii despre bogăție, poezii despre apă sau poezii despre Soare
Învăț din stele
Dacă rupi o buruiană din lutul uscat
atunci lutul plânge și buruiana moare?
Dar răspunsurile le-am cunoaște imediat
de-am avea printre stele o învățătoare.
Și totuși îmi apare de nicăieri un semn
printre ramuri ce-ascund cuvinte împletite,
într-un proverb uitat pe o cruce de lemn
lângă frica înghețată de vise uimite.
Din cuvântul adus la marginea tăcerii
de valurile lăsate pe unda lacului,
am ales din șoaptă lumina mângâierii
și frunzele uscate din genele izvorului.
Ecoul cu iubirea din vers eternitate,
are taina culorilor răsărind sub pleoape
și prin aripi pe cuvânt și zâmbete uitate
chem amurgul dar răsăritu-i mai aproape.
poezie de Constantin Rusu (noiembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre învățători, poezii despre uitare, poezii despre lumină, poezii despre învățătură, poezii despre zâmbet sau poezii despre tăcere
Iarna ca o primăvară
În ușița dezghețată,
Râde iarna descălțată,
Iar pe umeri, ca decor,
Poartă șal strălucitor.
O șuviță mai rebelă,
Pe obraz, ca santinelă,
Îi dă undă de mister,
Doar un vânticel sever,
Trece și o saltă-n sus!
Zbenguindu-se s-a dus,
Că zâmbește soarele
Și-i moaie picioarele.
Ursul s-a foit prin perne,
Corbul spune baliverne
Unui pițigoi sprințar,
Ca ieșit și don* Țânțar,
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre iarnă, poezii despre țânțari, poezii despre urși, poezii despre rațe, poezii despre primăvară, poezii despre picioare sau poezii despre nas
Cerul din Noi
În liniștea tăcerilor fecunde
Aevea ca prin vis ni se arată
Tărâmul luminărilor profunde
Ce n-am călcat cu pasul niciodată.
Cu umbra de sub norii de pe cer
Se vede în oglinda sa rotundă
Pământu-ntr-o hlamidă de mister
Plutind prin aer pe pârtii de undă.
Magii ne-au căutat trecutu-n stele
Savanții de la Cern în izotopi
Poeții-n vers și-n visele rebele
Și multe-s scrise și-n ceaslov la popi.
Am vrea s-ajungem la-nceput de lume
Să luăm dumnezeirea cu asalt
Dar când ne-apropiem de-un orizont anume
Se-ntrezărește țărmul celălalt.
[...] Citește tot
poezie de Marin Mihalache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre pârtie, poezii despre nori sau poezii despre aer
Luntrea
Și râde, și plânge, și-ntocmai ca luntrea ușoară,
Plutind pintre valuri
Departe de maluri
Se zbuciumă inima mea.
Când luntrea, o, Doamne, se-nalță și iar se coboară,
Ajunge odată
Mereu legănată
Doritul liman a vedea.
Și eu am o țintă, dar timpul ce fuge și zboară
Lăsa-mă-va oare
Pe căi mișcătoare
S-ajung șovăind pân'la ea?
Când luntrii se-ntâmplă că groaznicul vânt o doboară,
Cui pasă să știe
În lumea cea vie:
Cu ce și-ncotro se ducea?
[...] Citește tot
poezie clasică de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, citate de Bogdan Petriceicu Hasdeu despre zbor, poezii despre vânt, citate de Bogdan Petriceicu Hasdeu despre vânt, citate de Bogdan Petriceicu Hasdeu despre timp, poezii despre plâns, citate de Bogdan Petriceicu Hasdeu despre plâns sau poezii despre comori
Cândva...
Erai cândva din sufletu-mi bucată
Pe brațe fericirea ne purta
Dar nu știu cum, din mine-ai fost furată...
Și-am să-mpietresc fără caldura ta.
Un cântec fredonat pe două voci,
Doi fluturi ce dansau pe-aceeași floare,
O inimă ce palpita-ntre roci
Și lutului i-mprumuta culoare.
Lujer și floare înnobilând grădina,
Parfumul florilor dansând în vânt,
Sărutul ce îl așeza lumina
Pe pleoapa cerului, ca legânânt.
Eram cândva, noi doi, o poezie:
Eu verbul ce te conjuga tăcut,
Tu rima ce cânta atât de vie
În versul ce ne-mperechea-n sărut.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre flori, poezii despre voce sau poezii despre verb