Poezii despre uitat, pagina 27
Plânsul unei mame
Rău mă chinuie tristețea
Și tăcerea casei mele
Și mi-e frig și-mi este foame.
Uite, nu mai am nici lemne!
Cin' să vină, puiul mamei
Și să-mi macine la moară?!
Mare-ntunecare vine!
Cad în lacrimi, la icoană...
Și vorbesc și-mi plâng durerea,
Poate te-o aduce ea...
Pruncul mamei e departe,
A uitat de mama sa.
Nu pot să te cert, copile,
Ai familie, nevastă,
Ce dac-ai uitat de mama?
Ea-i aici! Mereu acasă...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă, noi o să-l uităm
Inimă, noi o să-l uităm
În seara asta cristalină
Să uiți căldura ce ți-a dat
Iar eu să uit a lui lumină.
Când l-ai uitat te rog să-mi spui
Ca gândul să mi-l domolesc
Grăbește-te, nu zăbovi
Ca nu cumva să-mi amintesc!
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul, zidul dintre generații
Cerul a îngenuncheat în fântâna
din curtea bunicilor
brațele liniștii se încolăcesc
peste chipul uitat sub icoană
îmi pipăi obrajii
și nicio dorință
doar iedera
de pe streșini
sărută cerul
confuz îmi privesc bătrânețea
ca pe o amintire
și plâng...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piatra de gand
Trăiam într-un gând
Ca sub o piatră
Când, într-o bună zi,
Niște copii
M-au scos afară
S-au jucat cu mine
Apoi m-au uitat în soare
poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raiul
Pe o câmpie, unde zbor
M-am întâlnit c-un alt dor,
Și i-am zis să mă ierte
Și să mă aștepte.
În rai când am să plec
Peste păcate am să trec.
Căci Domnul mă va ierta
Și-n rai mă va aștepta.
Raiul e ferecirea mea
și dorința mea.
Un vis așteptat
și de nimeni uitat.
poezie de Adriana Gheorghie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu
salcie
ce a uitat sa-si
plece ramurile
foaie goala
purtata de corabia
vantului spre nicaieri
inger ce si-a frant
aripile
si nu mai gaseste
drumul spre vesnicie
depozit de reziduuri
ale viselor
gunoiera sperantelor.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un scaun, o petală
O bicicletă cu roți de curcubeie
Cu scaun dintr-o petală
Am să-ti creez cu poemele
Să te ridic cu versurile
Să zbori unde..
Ți-ai uitat visele
In cel mai lung vis în vis
Ce să-l simți infinit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Protocol matinal
nu știu
cuvintele au devenit
neîncăpătoare
ori noi am uitat
măsura gândului
din iluzii se nasc uneori
așteptări malformate
straturi de ochi
sunt între tine și eu
e ciudat cum te strecori
ca un șarpe de casă
și cauți sămânța cerului
sub talpa fiecărei dimineți.
poezie de Carmen Tania Grigore din Un sezon cât o viață
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știre "de importanță națională" la tembeliziunea România TV: Alina Vidican și-a scos tatuajele de pe părțile intime
Și le-a scos de pe țâțuci,
Burtă, spate, de pe buci.
Soarele a auzit
Și din mersu-i s-a oprit;
Admirând pe blonda jună,
A "uitat" să mai apună...
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (3 septembrie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă caut...
Mă caut și nu mă găsesc,
m-am uitat în trecut.
dar nu mai eram,
tocmai plecasem...
mă uit în prezent
dar nu mă găsesc...
unde sunt?
cred că m-am ascuns
în mine...
sper, însă, să mă regăsesc...
voi încerca și... mâine...
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!