Poezii despre sfarsit de toamna, pagina 27
Din vise
De azi, am hotărât că voi rămâne
Să-nving și toamna asta dintre noi,
Să-nlătur vântul rece care suflă
Între cuvinte, dragoste și ploi.
Și mi te-nchipui, când venind spre mine
Fără să-ți pese de va fi noroi,
Va trece toamna dintro clipă rece
Iar cartea vieții mele-ți va fi foi.
De azi am hotărât, mai bine toamnă,
Culori ce înverzesc peste un timp,
Dintr-un șuvoi de picuri de ploaie
Îți scriu miresme despre anotimp.
Dintre cuvinte, dragoste și viață,
De azi am hotărât, nu voi pleca,
Mi-e toamna anotimpul revenirii,
Din vise, eu nu pot ipoteca...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre ploaie
- poezii despre anotimpuri
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cât de frumoasă e toamna aceasta
Cât de frumoasă e toamna aceasta
pe trotuare pe alei
în rondourile din parcuri
peste tot moartea se descopune la soare
frunze cenușii făcute fărâme sub talpă
cu vântul purtându-le de colo-colo
ca pe bucăți de suflete fără aripi
iluzii girate de antetele caselor de pariuri
ori de sloganuri de campanie
acoperind ca plasturii rănile lăsate
de pete de urină stătută
și spuma câte unui scuipat imitând
mărgăritarele brumei
cât de frumoasă e toamna aceasta.
poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre pariuri, poezii despre parcuri, poezii despre moarte, poezii despre frunze, poezii despre frumusețe sau poezii despre cenușă
Când te-am iubit
Când te-am iubit era atâta toamnă,
Iar păru-ți mirosea a mere coapte,
Îți respiram în ziua aceea, doamnă,
Sărutul cald intersectat cu șoapte.
Când te-am iubit era atâta toamnă,
Stele cădeau în tainice priviri,
Îți mângâiam în ziua aceea, doamnă,
Cordul trezit de valuri și simțiri.
Când te-am iubit era atâta toamnă,
Din noi plecau pierdute trenuri,
Plângeau în ziua aceea, doamnă,
Îmbrățișări ieșite printre sternuri.
Când te-am iubit era atâta toamnă
Și-n gândul meu deschide-voi o nișă,
Să-nmormântez în ziua asta, doamnă,
Iubirea toamnei noastre... interzisă.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre trenuri
- poezii despre sărut
- poezii despre stele
- poezii despre mere
- poezii despre interdicții
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
Lied
Poți crede în tot a crede
alcătuire înseamnă,
pe temelie de verde,
pe temelie de toamnă,
Pe temelie de verde
jocul cu stele întrânsul,
pe temelie de toamnă
dorul și plânsul...
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre plâns, poezii despre lieduri, poezii despre jocuri sau poezii despre dor
Toamna
Toți acei ce-ntreaga vară
Au lucrat din zori în seară,
Toamna, cu roade bogate,
Au și fructe, și bucate.
Mere, pere în panere,
Prune bune și alune,
Și gutui amărui,
Cu puf galben ca de pui,
Must la cramă
Nuci și poamă
În năframă
Și tot felul de legume,
De nu le mai știi pe nume.
poezie celebră de Demostene Botez din Abecedar (1953)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre mâncare, poezii despre legume, poezii despre gutui, poezii despre galben, poezii despre fructe sau poezii despre cramă
E toamnă
E toamnă. Marea bate-n țărmul ud
Și furioase valurile-njură
Bolborosiri de spume se aud
și cerul e mânjit cu nori de zgură.
Sunt multe ceasuri și e încă ziuă
pe nisipul țărmului pustiu
Și rece suflă vântul și-n târziu
și marea neagră bate apa-n piuă.
poezie clasică de Nichita Stănescu din volumul: Nepublicate 1953
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre nisip, poezii despre negru, poezii despre furie, poezii despre ceas sau poezii despre Marea Neagră
Se scutura toamna trandafirii
Se scuturau a toamnă trandafirii
Când eu, copil fiind, întâia dată
Venit-am să învăț cu Dumneavoastră,
Învățătoarea mea, taina citirii.
Când norii plumburii chemau furtuna
Și fulgere sclipeau peste talazuri,
Făcut-ați Dumneavoastră semn cu mâna
Și calea mi-am găsit-o printre valuri.
Trecut-au ani de-atunci și multe toamne
Chemau pe-ascuns din colțul amintirii
Icoana sfântă a scumpei mele Doamne...
Se scuturau a toamnă trandafirii.
poezie de Alin Adrian Ciolompea (2 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre învățători, poezii despre trandafiri, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre mâini
Într-o zi de toamnă
Într-o zi de toamnă
Te-a am văzut pe tine,
Frumoasă doamnă,
Într-o rochie albă cu dantele,
O, tu iubirea vieții mele!
N-o să uit niciodată
Clipa aceea fermecată,
Era ca într-o poveste
Care a fost și nu mai este.
Frunzele foșneau ușor
Sub al tău gingaș picior,
Sub al tău mers de căprioară,
Tu, neprețuita mea comoară!
Inima de dor îmi era plină
În acea zi de toamnă
Caldă și senină,
Îmi părea că-i primăvară,
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Potlog (20 octombrie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rochii, poezii despre primăvară sau poezii despre picioare
Tăceri
Peste țarini pustiite de tăceri și vânt de toamnă,
În păduri cu nobil vuiet, plâns de lacrimi de aramă
Se aude ca un clopot... Și-n sălbatică cântare
Trec soldați de vatelină în mantii strălucitoare.
Cor de păsări de tăciune... zumzet peste tot pământul...
Roditor pământ anume spre-a sădi în el cuvântul...
Must de trainice-oseminte cu specific omenesc,
Peste glia ființei noastre unde vorbele rodesc...
Ruginii, de sângeri parcă, vin apusurile-n grabă...
Dau în pârg gutui... E toamnă! Și ce dacă? Și ce dacă?!
Cade bruma pe obrazul țării fremătând de dor...
Simfonii transcendentale cântă îngeri în amvon...
Râu învolburat de lacrimi... Treceri de pletoase umbre...
Toamna veșniciei noastre cu tăcere grea se umple...
Nu mai pot să-mi număr anii! Sunt o toamnă despletită...
Sunt o toamnă... numai una... în decade împărțită.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre țări, poezii despre îngeri, poezii despre râuri, poezii despre păsări sau poezii despre păr
Poem de toamnă
Las toamna-n palme... Iată, tremur zorii!
Înfometate vânturi mă gonesc...
Eu rătăcesc prin parcul cu magnolii
Și cânt cu toamna... -n ea mă regăsesc!
Trag ivărul luminii... Mi-este teamă!
Întunecarea vreau să mă cuprindă!
În suflet clopot fraged de frunze de aramă,
Las să-mi pătrundă... Voi cresta în grindă
Această toamnă. Câmp de crizanteme
Cu dulci arome, fie-mi așternut!
Mustească-n mine toamnă de poeme
În neastâmpăr blând de început!
Ca o aromă de gutui și mere,
De taină și de vin cu scorțișoară,
Să rătăcesc în podul palmei tele,
Eu, must uitat de lacrimă amară.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre început, poezii despre virginitate, poezii despre uitare, poezii despre romantism sau poezii despre poduri