sa nu renunti

Dragostea şi libertatea sunt ambele nevoie esenţiale. Până acum, omenirea a trăit într-un mod atât de nebunesc, încât nu-ţi poţi satisface decât una dintre necesităţi: poţi să fii liber, dar în acest caz trebuie să renunţi la ideea de a iubi... Majoritatea oamenilor au decis în favoarea dragostei şi au renunţat la ideea de libertate. Însă, apoi, oamenii ajung să trăiască precum sclavii. Bărbatul a redus femeia la calitatea de lucru, de marfă şi bineînţeles că şi femeia a făcut acelaşi lucru în propriul mod subtil: i-a băgat pe toţi soţii sub papuci... Dacă iubeşti nu este în nici un caz necesar să-ţi distrugi libertatea. Pot să existe laolaltă; nu există nici un antagonism între ele... Iubeşte omul, însă lasă-i totala libertate. Iubeşte omul, însă de la începutul-începutului lămureşte faptul că nu îţi vinzi libertatea.

Osho în Când iubeşti
Adăugat de Loredana Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei să ştii care e cea mai mare putere de care nici nu-ţi pasă? Puterea de decizie – da, nu eşti obligat de nimeni în afară de tine să suporţi ceva; e strict treaba ta dacă alegi să înghiţi toate nedreptăţile care ţi se fac şi să taci ca un miel blând fără să-ţi aperi demnitatea. Da, nimeni nu te poate reţine să renunţi la ceva dăunător ţie în afară de propria ta frică; crede-mă: te vei descurca şi pe cont propriu cel puţin la fel de bine. Gândeşte-te pe termen lung la beneficiile pe care le poţi avea. Da, ai tot dreptul din lume să găseşti pe cineva care să te aprecieze. Nu eşti legat de un loc sau o persoană cu lanţuri indestructibile. Acestea se află doar în mintea ta şi te împiedică să faci ceea ce ştii deja că ţi-ar fi mai bine. Strânge din pumni, adună-ţi puterile şi ia o decizie în folosul TĂU!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu eşti copie indigo cu Atmaji, cu Libertatea, vei rămâne copie indigo cu sclavia, cu mintea. Oare te prinzi sau nu te prinzi de asta? Atâta timp cât crezi că Atmaji e o persoană, te vei condamna tu însuţi la suferinţa acestei închisori! Tu nu eşti corpul-minte şi dacă nu-l auzi pe Atmaji că o să fii obligat să auzi boala care nu-i nimic altceva decât vocea lui Dumnezeu care îţi şopteşte în inimă: "Această grămadă putridă de carne, panică de gânduri şi rahat nu eşti tu, te invit să renunţi chiar Acum la această deşertăciune pentru a te reîntoarce la Mine!" Dacă auzi cu adevărat Asta, nu mai are nici o importanţă dacă parabdha-karma acestei forme continuă sau încetează, tu nu eşti acest vis. Ceea ce nu s-a născut vreodată nu poate să moară.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecernie

Pe-aici, în sus, e schitul la capat de colnic.
L-a zugravit pe vremuri Ilarion cel drept
Cu sfinti intre stergare de galben borangic
Si sfinte-mpodobite cu icusari pe piept.

Auzi, un clopot misca vazduhul peste munti
Si se bolteste-n sunet cat cerul de margean
De dincolo de lume te-ndeamna să renunti
O taina fără de moarte la veacul pamantean.

Vom asculta din strana vecernia-n sobor
Când intra-n schit odata cu pasul serii lent
In murmure ca zvonul albinelor în zbor
Naluci calatorite din Vechiul Testament.

Cu aur pe odajdii, inbalsamatii tei
Vor ingina soborul prin geamurile mici.
Eu recita-voi psalmul sublim 103,
Iar tu Lumina lina m-as bucura să zici.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relele lumii sunt cauzate nu de agresivitatea primordială a indivizilor, ci de identificarea lor cu grupurile. Când renunţi la identitatea individuală pentru a te identifica cu un grup care nu este întreaga specie umană, devii parte dintr-un subgrup al umanităţii. Mai devreme sau mai târziu, vei considera grupul respectiv ca fiind central, iar celelalte grupuri ca fiind periferice. Vei ajunge să vezi lumea împărţită în "noi"şi "ei": noi înşine şi ceilalţi, proletari şi burghezi, salvaţi şi condamnaţi, opresori şi victime, tribul acesta şi alt trib. Şi întotdeauna consideri că cei cu care te identifici sunt superiori celorlalţi. Divizarea în grupuri duce inevitabil la inegalităţi sau la iluzia inegalităţii. Vârful evoluţiei umane este atins prin găsirea identităţii proprii şi refuzul de a ne pierde pe sine printr-o identificare cu grupul care transcende sinele.

citat din Arthur Koestler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mai visat...

Când m-am trezit în mine era toamnă,
Se ofileau şi crini şi trandafiri,
Dar mi-a rămas în minte-un chip de doamnă
Ce îmi zâmbeşte-n zilele pustii.

Poate-ai plecat, poate-ţi încerci norocul,
Sau poate ai găsit o nouă zi,
Şi umbra îţi mai tine acum locul,
Pe acea bancă-n serile târzii.

Poate din când în când priveşti spre stele,
Cu-n zâmbet trist renunti la orice vis,
Şi par aşa departe, când pe ele,
Cu mâna-ntinsă nu le mai atingi.

Când m-am trezit era târziu şi noapte,
Te-am căutat până în ierni târzii
Şi mi-au rămas în inimă păcate
Să le ador în fiecare zi.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-am spus creaturii doritoare din mine

I-am spus creaturii doritoare din mine:
Ce este acest râu pe care vrei să-l traversezi?
Nu sunt în calea lui călători – şi nu există cale.
Vezi pe cineva mişcându-se în jur sau căutând adăpost?

Nu există râu – şi nici barcă – şi nici barcagiu.
La fel, nu există nici parâmă de remorcare şi nici edecar.
Nu există pământ, nici cer, nici timp, nici vad!

Nu există alt trup – şi nici minte!
Crezi că se află un loc unde sufletul va fi mai puţin însetat?
În această absenţă mare nu vei găsi nimic.

Deci, fii puternic, intră în propriul trup;
acolo vei găsi teren solid pentru picioarele tale.
Gândeşte-te la asta cu toată atenţia!
Nu pleca în alte locuri.

Kabir spune: Trebuie doar să renunţi la toate gândurile
care privesc lucrurile imaginare

[...] Citeşte tot

poezie de Kabir, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi câteodată...

Şi câteodată-n viaţă îţi vine să renunţi,
Prea obosită parcă, să urci atâtea punţi,
Calea ţi-este strâmbă, ciulin lângă ciulin,
Încerci să-i ocoleşti, dar răsar din senin.

Chiar de talpa-i durută, tu înainte mergi,
Spui o rugăciune, o lacrimă mai ştergi,
Parcă eşti Iisus pe-a drumului Golgotă,
Ţi-ai mitui destinul cu-a sudorii bancnotă.

Şi câteodată-n viaţă îţi vine să spui "Pas!"
Prea obosită parcă, s-auzi glas lângă glas,
Doar cuvinte tăioase, ce taie câte-un pic,
Te spintecă, te frâng, deşi n-ating nimic.

Rana ţi-e adâncă, ţi-o bandajezi doar tu,
O simţi acolo-n stern şi parcă-i deja-vu,
Nimenea n-o ştie... De ce s-o ştie, oare?
Nimănui nu-i pasă, dacă pe ei nu-i doare.

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Analizează-ţi propria viaţă şi întreabă-te care este şablonul pe care l-ai adoptat? Renunţi de fiecare dată la tine pentru a-i mulţumi pe ceilalţi? Este oricine altcineva (în afară de tine) mai important pentru tine? Iei decizii punând interesele celorlalţi deasupra intereselor tale? Dacă ăsta este şablonul tău, pune-ţi următoarea întrebare: ţi-ai dori acelaşi lucru pentru copilul tău? Ţi-ar plăcea să-l vezi renunţând la visele sale, la hobby-urile sale, la tot ce-i face plăcere..."din iubire pentru partenerul său"? Gândeşte-te că acesta este şablonul pe care tu îl perpetuezi. Acesta este modelul pe care îl oferi copilului tău. Eşti responsabil să fii un model de urmat pentru copilul tău, nu prin vorbe, ci prin fapte. Copiii nu aud mereu ce le spui, dar văd întotdeauna ce faci.

Raluca Rusu în Ghidul relaţiei de cuplu
Adăugat de Mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Whitey: Am ajuns la concluzia că, dacă lucrurile se întâmplă aşa cum ai vrut tu să se întâmple, atunci unii ar spune că nu am avut o viaţă plină de succese. Important e să nu te gândeşti cu amărăciune la dezamăgirile vieţii. Învaţă să renunţi la trecut şi recunoaşte că nu va fi mereu soare afară. Şi când eşti pierdut în întuneric şi disperare, aminteşte-ţi că numai în întunericul nopţii vedem stelele care ne vor arăta drumul spre casă. Aşa că nu-ţi fie frică să faci greşeli, să te împiedici şi să cazi, pentru că, de cele mai multe ori, cele mai mari recompense vin din faptul că ai făcut acele lucruri care te sperie cel mai mult. Poate că vei obţine tot ce-ţi doreşti. Poate că vei obţine mai mult decât ţi-ai fi imaginat vreodată. Cine ştie unde te va duce viaţa? Drumul e lung şi, la final, călătoria e, de fapt, destinaţia.

replică din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!