Serioase/triste despre ploua, pagina 27
Chiar am crezut
Chiar am crezut ca-n stele pot zbura,
Ca pot atinge luna si pot pasi pe ea,
Ca pot dormi pe norii dusi de vant,
Ca pot alerga cu vantul pe pamant.
Am crezut in flori si-n boabele de roua,
In zambetul senin si-n picurii de ploaie,
In racoarea noptii, cand afara ploua,
Am crezut in tine si-n iubirea vie.
Chiar am crezut in lumea creata doar de mine,
In lumea de vis, eu te-am chemat pe tine,
Credeam ca ma iubesti si ca vei ramane,
Am crezut ca vrei sa fii doar pentru mine.
Ti-am crezut iubirea si linistea promisa,
Chiar credeam ca sunt a inimii aleasa,
Ca dragostea invinge si va triumfa.
Am crezut, voi crede, nicicum nu voi ceda.
poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre iubire
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre rouă
- poezii despre nori
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cafea cu nesaț
Se-alintă și se-nalță ceruri
în trupurile noastre două
să nu știu dacă-n vechi peneluri
un curcubeu încă mai plouă
În sânul nopții o beznă crește
și ora-și alăptează zațul
albă e clipa când își duce
cafeaua mea întreg nesațul
De-i luciu stins sau de e rază
în părul tău și iarba crește
să nu știu dacă la amiază
un rând abia se mai zărește
Cuvintele îmi cer a spune
ceva din șuierul ce bate
din ce răsare și-mi apune
doar vântul parcă se mai zbate
[...] Citește tot
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cafea, poezii despre vânt, poezii despre păr, poezii despre noapte, poezii despre miezul zilei sau poezii despre cuvinte
Azi ai alungat un inger
frig.... noapte de noiembrie
plouă și stele nu se mai văd.
ai deschis larg ușa casei tale
și m-ai aruncat în stradă.
nu am decât aripile pe care să le trag peste mine
nu mai pot zbura...
am aripile ude și înghețate.
azi m-ai alungat fără să spui nimic,
ai deschis ușa larg,
apoi ai încuiat-o repede
ca nu cumva să mă mai întorc.
mâine am să plec, departe de tine
și nu mă va mai goni nimeni.
mâine te voi uita cuminte.
.... am aripile ude și înghețate,
merg desculță pe strada pustie...
doar vântul, ploaia se mai aud și
un câine mă privește tremurând.
[...] Citește tot
poezie de Daniela Voicu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre viitor, poezii despre prezent sau poezii despre gheață
Trenul blestemat
Eu mai rămân,
sunt tot același eu
împovărat de ploile din mine,
vagoanele-mi
sunt roți purtând ruine
și amintiri care dispar cu greu
sau nu or să dispară niciodată,
le voi purta în sânge cu durut,
fiindcă din trenul meu a dispărut
lumina ta de dor încununată
lăsată-n sarea mării de demult.
Gara nu plânge,
doar privește-n gol,
eu sunt un tren arzând
pe roata-mi blestemată,
că bucuria ce-mi fusese dată
pornea spre-o altă lume rostogol,
iar eu spre lumea-n riduri înghețată.
[...] Citește tot
poezie de Leonid Iacob din Bântuit de furtuni (2008)
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre lumină, poezii despre chirurgie, poezii despre tristețe, poezii despre sânge, poezii despre plâns sau poezii despre gări
Lumini de veghe
coboară printre oameni femeie
scoate din cutie vioara cea veche
la ferestrele caselor mici și albe cântă iar
despre sori și păduri nesfârșite
plouă fără întoarceri
peste noapte s-au ridicat ziduri noi
la marginea cetăților luxuriantă vegetație
vârste rubiniu scânteind
același trup în care adorm fără prihană călătorii spre Nord
alunecă spre cadranul solar cuvintele imperfectele
pietrele tresar în munți a descântec de ierburi amare
apele cresc fântâni se nasc în deșerturi
vara își poartă cerbii spre inima neagră a pământului
prin pădurile de mesteceni se aprind lumini de veghe
dincolo de capătul lumii trece iar umbra mirelui
caligrafiind pe nisipuri
numele tău
poezie de Dana Banu
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia este coborâtă printre oameni, după o ordine mai presus de noi stabilită! Edenul a fost trădat și vândut, deci [...] | Citește tot comentariul
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre Soare, poezii despre vârstă, poezii despre vioară, poezii despre nuntă sau poezii despre nisip
Mai Septembrie ca oricând
Plouă cu toamnă peste noi,
Pădurea are rugină pe veșminte,
Și parcă suntem tot mai goi,
Septembrie... ne aducem aminte.
Cad și frunzele, bate și vântul,
Iar cerul cu norii săi cei grei,
Îmi spune încet cuvântul,
Nerostit de buzele ei.
Este mai Septembrie ca oricând,
În păduri, pe străzi dar și pe foi,
Fac pasul mic peste frunze trecând,
Uscate de amintiri mai vechi și noi.
Septembrie mi-a uscat și rănile,
Unele din ele erau deja uitate,
Au căzut rând pe rând ca frunzele,
Și acum vântul mă împinge de la spate.
[...] Citește tot
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (2 septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre frunze, poezii despre început, poezii despre uitare sau poezii despre gânduri
Un ultim gest...
începe să plouă fără vânt și
fără nicio legătură cu Dumnezeu
(deși înțeleg că și Dumnezeu a fost trădat)
stropii mi se lipesc de piele
ca o durere
de parcă
toată rostogolirea asta
ar începe din mine
din slăbiciuni îmi fac ziduri
printre care mă plimb
apoi o să mă furișez
înspre un loc
unde să- mi pot curăța
rănile pline de așchii
din singurătăți
o să-mi construiesc biserici
la altarul cărora o să vină
toate femeile pe care le-am iubit
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre întuneric, poezii despre vinovăție, poezii despre trădare, poezii despre singurătate sau poezii despre plimbare
În urma ta
ÎN URMA TA
În urma ta plouă cu lacrimi amare,
De dor și iubire, ce-n suflet mi-ai lăsat,
Și se revarsă pe-a speranței cărare,
Când te privesc venind în visul adorat.
Te cheamă inima, de tristețe ninsă,
Să-i fii oaspetele de odinioară,
Cât mai este mir în candelă aprinsă,
Pentru iubirea trăită prima oară.
Ca ieri te mai aștept, înaripat de dor,
Să mă-ncălzesc la soarele din privire,
Iubirii mele caste să-i fii protector,
În tainele ei să nu vină alt mire.
În urma ta suspină vechea lăută,
Ca jalea jurămintelor rătăcite
În iubire de sufletul tău cusută
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din De dragoste și dor (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre viață, poezii despre suflet sau poezii despre trecut
Totuși, nu-mi pot scoate din cap diferența enormă ce există între idei și viață. E o dislocare permanentă, cu toate că ne străduim să aruncăm peste amândouă un magnific acoperământ. Și nu se potrivește. Ideile trebuie însoțite de acțiune. Dacă nu există sex și vitalitate în ele, nu există nici acțiune. Ideile nu pot exista singure într-un vid spiritual. Ideile sunt legate de viață: idei ale ficatului, idei ale rinichiului, idei interstițiale etc. Dacă nu s-ar fi pus problema decât a unei idei, Copernic ar fi făcut praf macrocosmosul existent, iar Columb ar fi eșuat în Marea Sargasselor. Estetica ideii produce ghivece de flori, iar ghivecele de flori la pui pe pervazul de la geam. Dar dacă nu este soare și nu plouă, ce rost mai are să pui florile la geam?
Henry Miller în Tropicul Cancerului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre idei
- citate despre flori
- citate despre existență
- citate despre viață
- citate despre sex
- citate despre ploaie
- citate despre estetică
- citate despre Soare
- citate despre Cristofor Columb
Să nu mă cerți
Să nu mă cerți de voi greși vreodată
Și mâinile-nspre tine... le întind,
Adulmecând făptura ta curată
La vreme când luceferi se aprind.
Ai să mă cerți... iubindu-mă nebună
Când pică frunze galbene de nuc,
Jucându-i noaptea vântului pe strună
Și visele pe-o culme... îmi usuc.
Să nu mă cerți... că nu pot fără tine,
Că nu știu a uita și-a părăsi,
Năpraznic fi-va fulgerul ce vine
Și porțile închise va găsi.
Ai să mă cerți... în fiecare seară,
Iertându-mă în dimineți de-amor,
Când trupul tău în rouă se-nfășoară
Și se-adâncește-n mine ca un dor.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre seară sau poezii despre greșeli