pentru cine bat clopotele

Centrat politic

Atunci când este bun ciolanul
Să-l rozi frumos devine-o artă
De-aceea dreapta, dar şi stânga,
Se bat pe el ca să-l împartă.

E clară treaba, foamea-i mare,
Însă eu vreau să stau la centru;
Dacă împreună vor să-l roadă
Nu sunt nici contra, dar nici pentru.

poezie de Octavian Cocoş (10 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine n-are cinste
Acela ades minte
Cine n-are onoare
Provoacă oroare

catren de David Boia (25 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri am aflat cu stupoare
că P. N. L-eul ne iubeşte.
Cine are bani trăieşte,
cine nu are bani, moare.

catren de Dumitru Delcă (4 februarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veleitatea unui zar

este că are un număr în
finit de feţe
poate că e prea mult şi nu
îndeajuns pentru sfânta
inchiziţie de demult
în zilele lor bune de jupuit
fript sau bătut în cuie
poate că nu ajunge şi ar mai
trebui să
- ţi pună pielea
- n băţ nu e mult prea mult
viaţa e o aruncătură de zar

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai să regreţi

Îmi este dorul atât de aprig şi te aştept ca o nebună,
În cioburi a sărit fereastra, de al meu dor... nu de furtună.
Vor trece poate multe zile, sau ani... sau cine poate şti?
Şi eu te-aştept ca-ntotdeauna... mereu te-aştept, dar tu nu vii!

De ce să vii? cine sunt eu, şi cine am fost pentru tine?
Am fost femeia ce şi-a dat încrederea şi inima ei, ţie.
Dar ce contează pentru tine? femei sunt peste tot,
Aş vrea să am puterea să te smulg,... din suflet să te scot.

Vor trece anii tot în grabă, aşa cum în grabă sunt toate
Te-or năpădi dintr-un trecut, amintiri nenumărate
Ai să regreţi că n-ai ştiut să-mi preţuieşti iubirea
Ai să regreţi dar ce folos, rămâi cu amintirea!

Femeile te-au părăsit, şi toate te-au uitat
Tu ai rămas însingurat, cu sufletul secat
Să nu-ndrăzneşti să te întorci la mine înco-dată
Eu inima mi-am ferecat, şi poarta e-ncuiată!

poezie de Elena Bulancea (2017)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri

Am croit o lume,
Pentru mine, pentru tine,
Pentru noi.
Imbrăcată în culori calde,
Cu aripi sidefate...
Asortate,
Cu azurul infinit,
Gânduri izvorâte din zenit.
I-am tivit cerul,
Cu seninul,
Privirilor,
Şi căldura inimilor,
Ce bat în tandem,
Ca-ntr-un tainic poem...
I-am brodat,
Surâs auriu,
Cu iz zglobiu,
Izvor de bucurie,
Şi clinchet de iubire...
I-am adăugat,

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada ultimei iubiri

Strânge-mă-n braţe, iubito, strânge-mă tare,
Cum ai strânge un prunc, nu un aspru bărbat,
Pregătit de la prag pentru altă plecare
Şi-n al cărui văzduh alte clopote bat.

Eu nimic nu mai am din străvechea mea fire -
Nestatornică, rea şi pierdută-n poveşti,
Dar tânjesc, în sfârşit, după prima iubire,
Aşteptând-o să crească din cea care eşti.

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-mi voie

Lăsaţi-mă dar să vorbesc
Teamă nimănui nu inspir
Favoare sau chiar chilipir
După cum e livretul livresc

Am dreptul şi eu la o glumă
Când bat perceptorii la uşă
Să-mi sară cu mâinile-n guşă
Că fiscul mai vrea înc-o sumă

Atârnă o funie-n pod
La fel ca un semn de-ntrebare
De-o groază de vreme că n-are
Cine să-i facă marinăreşte un nod

Şi mierlele vremii se duc
Odată cu stele puzderii
Ţărâna cu ciutele serii
Pătrund într-un codru caduc

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea devreme

poeţii mari pe cai mari
ăia mici în cipici unghiulari
strânşi cu uşa cuvintelor de gleznă de gât
cum e mai urât
în mişcarea acelor cuvinte ne
apărat recitabile (?!) imediat
ce iese un ochi să re-tragă
cu pleoapa urechii
la zgomotele nedefinite
ale vieţii
de apoi mai vedem
cine cu cine pe cine îngroapă
cu hohote de plâns şi alai
de saltimbanci în rezervă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi prin suflet

dimineaţa adun roua timpului
de pe podeaua cerului
ploua aprig peste lume
ploua cu tăceri, în cine
cine vine, dacă vine
pe aici şi pentru cine
mă ard picăturile reci
cad peste mine, cad şiroaie
pe unde vii, pe unde uneori mai treci
în suflet e adâncă tăcere şi eternă durere
ce tristă este seara când număr
picăturile de gânduri ce se scurg în amurg
am risipit eternitatea pe alei proscrise
nu întreb, oricum nu am pe cine
din lipsuri şi nimicuri fel de fel
am ales fericirea de a nu fi fericit
dezlipind cuvinte nepotrivite
de pe pereţii ruginiţi ai sufletului
pe prag am aşezat doar un cuvânt
îl caut neîncetat de mii de ani

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!