padurea freamata

A venit a venit primăvara

Fericit doar cine cântă
codrul iar mă ia la trântă
iar pădurea ce nevastă
mă-ntinde colea pe coastă

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (20 mai 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motivaţie feminină

Pădurea când şi-a defrişat,
Iolanda n-a făcut fasoane
Ci pur şi simplu-a evitat,
Ca-n ea s-apară lighioane.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară de Crăciun

Cum se-nfioară vinul,
Când viţa dă în floare,
Se tulbură creştinul,
În prag de sărbătoare,

Cum freamătă plugarul,
În fapt de primăvară,
Aşa pogoară harul,
Prin case, pe la ţară...

Copiii bat meleagul,
Zburând din tindă-n tindă,
Şi-nnobilează pragul,
Cu câte o colindă,

Trezind din adormire,
Şi renăscând solia,
Vestesc prin omenire,
Că s-a născut Mesia!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interesant! Dunărea albastră izvorăşte din munţii Pădurea Neagră şi se varsă în Marea (tot) Neagră.

aforism de Mihail Mataringa (26 ianuarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţi

Eşti cu mine-n pădurea cea mare
pe-o potecă aleasă de noi
să ne-ndrepte spre-al nostru zăvoi
unde lumea de-afară dispare.

Doar un râu, ca o graniţă vie,
ne asigură liniştea-n doi
şi îşi poartă pe undele moi
o poveste ce, singur, o ştie.

A fost martorul luptelor noastre
cu stihii ale lumii de-afar',
cu duşmani ce apar şi dispar,
dar şi-al nopţilor noastre albastre.

Încă simt printre dinţii puternici
nişte resturi de suflete vechi
ce au vrut să îşi facă perechi
şi-au crezut că au dat de nevrednici.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărind

ca un vuiet din hău
se-aude sub cetini
lacrima ploii

pe albul incert
pădurea îşi ţine sufletul
în palmele verzi
şi duce cu mult mai departe
misterul

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea – poem diamant

Copaci
cu crengi
pline de frunze,
întortocheate ca în labirint
ascund în desişul lor păsări
colorate, mari şi mici,
ce-şi cântă trilurile
ascultate de
natură.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postumă

Lumea se teme. Lumea tremură
Doar un soare sleit
Atinge strugurii de septembrie.

Lumea se teme. Lumea aşteaptă.
Ce să-i spui ca s-o linişteşti?
Umbra se strânge încet.

Şi ce-are a face că noi cântăm!
Alte glasuri, năclăite, o-mbată;
Nu e de-ajuns pentru a îneca timpul.

Ea freamătă, c-o spumă pe buze.
Umbra vine să-i chircească tâmplele.
Lumea se teme. Lumea aşteaptă.

poezie clasică de Jules Romains din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să omori un tigru în pădurea lui. Dar trebuie să îl omori dacă a intrat în sat.

aforism de Yoga Swami din Cuvintele maestrului nostru – aforismele pline de înţelepciune ale lui Satguru Shiva Yoga Swami
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amantul

Prin pădurea lumii, deasă,
Ca un cuc din pom în pom,
Ca să-şi facă sieşi casă,
Sparge casa altui om.

epigramă de Ignaz Franz Castelli din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ştefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!