Toate rezultatele despre omenesc, pagina 27
Am admiratori, am şi duşmani
Am admiratori,
am şi duşmani
care vin de sărbători
să-mi ureze "la mulţi ani!"
Îi primesc şi-i ospătez
fără nici o diferenţă.
Pe toţi la masă îi aşez
şi le fac o confidenţă:
"Pe fiecare dintre voi
vă cinstesc cum se cuvine.
Pe cei ce-mi sar la nevoi,
cu fripturi şi cu tartine.
Pe cei ce nu mă iubesc
şi pe ei îi omenesc.
În loc de ciolane fripte
le servesc răbdări prăjite".
Nu pot să fiu gazdă bună
când ei mă privesc cu ură.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Discursurile exagerate ascund sentimente mediocre; aşa cum preaplinul sufletului se revarsă uneori în metaforele cele mai sterile, pentru că nimeni, niciodată, nu poate exprima măsura exactă a nevoilor, nici a părerilor, nici a durerilor, iar cuvântul omenesc nu este decât un ceaun dogit în care batem ritmuri după care să joace ursul, când de fapt ne-am dori să înduioşăm stelele.
citat celebru din romanul Doamna Bovary de Gustave Flaubert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu L-a văzut pe Iisus înviind, dar mulţi au fost cei care L-au văzut înviat. Faptul în sine al Învierii nu a avut martori. El s-a petrecut în intimitatea mormântului, fără ca vreun ochi omenesc să fi avut acces la singura minune pe care Domnul Şi-o anunţase în repetate rânduri, dar căreia nimeni nu-i dăduse crezare.
citat din Bartolomeu Anania
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te voi iubi...
Te-am iubit când te-am văzut, tu, ghiocel,
Când am văzut că eşti a raiului cercel,
Şi te-am iubit când pasul tău prin lume
Primea bineţe de la viaţa şi renume...
Şi te iubesc şi jur că te respect
Cu tot ce-i omenesc, indiferent de-aspect
Şi printre aştrii cu tot ce-i bun şi rău
Pe-o cale care duce pân' la Zamolxe, zău!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (10 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul lucrurilor
Oh! lucrurile cum vorbesc,
Şi-n pace nu vor să te lase:
Bronz, catifea, lemn sau mătase,
Prin grai aproape omenesc.
Tu le crezi moarte, şi trăiesc
Împrăştiate-n orice case. -
Oh! lucrurile cum vorbesc,
Şi-n pace nu vor să te lase.
Şi câte nu-ţi mai povestesc
În pustnicia lor retrase:
Cu tot ce sufletu-ţi uitase
Te-mbie sau te chinuiesc. -
Oh! lucrurile cum vorbesc.
rondel clasic de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea iscă şi se regenerează din nelinişte. Iubirea e o ieşire cu capul descoperit în furtună. Navigarea fără busolă, fără cârmă, în plină negură. Mersul pe buza prăpastiei. Cum să capeţi siguranţă? Cine să-ţi dea siguranţă? Încrederea neţărmurită în celălalt. Dar el e stăpânul sufletului tău? Dragostea este prin excelenţă dramatică, răvăşitoare, neînfrânată, cea mai adâncă, mai istovitoare şi mai renăscătoare emoţie trăită de sufletul omenesc.
Dumitru Popescu în Cenuşa din ornic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger prin ger
E noapte, sunt şi eu, sunt şi femei
Afară este ger şi ceva crapă,
Prin trupul tău mai ard nişte scântei,
Prin trupul meu mai curge nişte apă.
Mă simt poet în fiecare clipă
Şi mă frământă tot ce-i omenesc,
Numai de tine, parcă, mi-este frică,
Să nu te pierd cât încă te iubesc.
Dar nu am cum. Cât eşti a nimănui
Vei fi a mea, chiar dacă-s al oricui.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simplă femeie
Iluzia unei soluţii
n-a căutat-o în definiţii,
n-a căutat cartea, nici autorul,
decât stând cu sine,
martorul.
A avut puterea, mereu,
să gândească
cum ar putea să fie aceea
ce de departe
poate să privească
cu ochi omenesc,
sau neomenesc,
să caute, în orice,
virtuţile pretext.
Ca oricare alta, a fost un eu
din cel mai necunoscut eseu,
ce şi-a ales ca idol-idee
pe acela de Simplă femeie...
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar tu...
Eu te-am iubit dintotdeauna,
Când nici nu bănuiam că eşti,
Cum soarele-am iubit şi luna,
Şi zâna bună din poveşti...
Când te-am văzut întâia dată,
Ştiam de mult că te iubesc,
Şi că îmi eşti predestinată,
Din tot noianul omenesc...
Acum îmi eşti la fel de dragă,
Şi nu ştiu cum să îmi explic,
Că înţelege-o lume-ntreagă,
Doar tu nu înţelegi nimic...
poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne întoarcem întotdeauna la povara noastră. Dar Sisif ne învaţă fidelitatea superioară care îi neagă pe zei şi înalţă stâncile. Şi el socoteşte că totul e bine. Acest univers rămas fără stăpân nu-i pare nici steril, nici neînsemnat. Fiecare grăunte al cestui munte plin de întuneric alcătuieşte o lume. Lupta însăşi contra înălţimilor e de-ajuns spre a umple un suflet omenesc. Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit.
Albert Camus în Mitul lui Sisif (1942)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!