mi-as dori

Copilul

Ridică o pietricică
şi o aruncă în mare.

Apoi încă una, şi încă una.
Nu se mai poate opri.

Nu încearcă să umple marea.
Nu încearcă să golească plaja.

El doar aruncă pietre,
atât şi nimic mai mult.

Ca un pisoi, jucându-se,
experimenta în aşteptarea viitorului

când vor fi atâtea lucruri
pe care va dori sa le arunce...

Numai dacă degetele lui se vor descleşta
şi le va lăsa să se ducă.

poezie clasică de Norman MacCaig din Dincolo de voce (1988), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Din amintiri ce se destramă,-n amurgul vieţii, regăsesc
Mereu, parcă, o altă mamă, care, la vârsta mea, firesc,
Am înţeles ce se-ntâmpla, cum altfel ea mi-a apărut
Prin ochii şi prin mintea mea în timp ce-ntr-una am crescut ;

O văd şi-acum, ce vis frumos! la patru anişori ai mei,
Când o priveam numai de jos, tot agăţat de fusta ei,
Trebăluind cu bucurie, spăla, călca, şi-apoi bucate,
De-aveam impresia că ştie ca să le facă ea pe toate,

Dar când crescusem puţintel, făcând "cei şapte ani de acas'"
Fi'nd primul ei învăţăcel, şi "corijent" nu am rămas (!)
Eram convins sută în mie, şi cât de mult o admiram,
Că dumneaei mai multe ştie chiar decât eu mi-nchipuiam!

De-abia prin şcoală, eu boboc, ştiind ce-i prin abecedare,
Când mă lua ea de cojoc, aveam un semn de întrebare,
Iar pe la şaişpe, în liceu, ca mine cine mai era (!)
Ii răspundeam, şi cu tupeu, că nu e chiar cum zice ea,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş avea

De-aş avea patru dromadere
N-aş mai visa hipopotami
Uitând de orice mamifere
L-aş tot citi pe Apollinaire,
S i j ' a v a i s q u a t r e d r o m a d a i r e s.

De-aş avea patru dromadere
Mi-aş cumpăra un palmier
Şi stând sub el într-un hamac
L-aş reciti pe Apollinaire,
S i j ' a v a i s q u a t r e d r o m a d
a i r e s.

De-aş avea patru dromadere
Cu toate patru aş pribegi
În vasta lume de himere
Ce-a fost a lui Apollinaire,
S i j ' a v a i s q u a t r e d r o m a d
a i r e s.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anestezie finală

Din mine, când o fi să mori
Te rog frumos să nu mă dori
Şi te mai rog, a doua oară
Când mor, nimic să nu mă doară.

Te-aş mai ruga, dacă se poate
Să-mi ierţi vreo câteva păcate
Căci vreau să am la judecată
Din două pete, doar o pată.

Şi-acum, ţi-o spun aşa 'ntr-o doară
Mi-e dor să mor, dar să nu doară.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cură de slăbire

Popeasca, cu peste nouăzeci de kile,
Ar dori să facă cură de slăbire...
Medicul curant o sfătuieşte
Să facă o cură zilnică cu peşte,
În fiecare dimineaţă fără poame,
O porţie potrivită de CRAP DE FOAME.
La prânz, la fel, după program,
O porţie de ŞTIU-CĂ – N-AM,
La cină cu un vinişor
Va servi un SOMN-UŞOR,
Eliminând parţial unele bucate,
A mai redus din greutate.

pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de lume

Toată frunza-mi zice lotru
c-am furat un ram din codru...
Câmpu-i nins şi tot mi-aş duce
dorurile-n el, năuce,
dară nopţile-nstelate
i le ţine lui pe toate.

Tot aş sta şi tot mi-i modru.

Înserarea-mi zice lotru,
seară confundată-n moină,
c-am furat din ea o doină
ce-am cântat-o în neştire...

Numai mândra-mi zice mire...
... dar la capul dragei mele,
plop îş urcă frunza-n stele
vântul de-l îngână-n ramuri,
plopul alb cu noaptea-n ramuri.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Argotice (ianuarie 1956)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Iarna a venit pe crivat calare,
In caleasca de onoare.
Ea aduce bucurii,
Pentru cei mai multi copii.

Toti copiii stau si asteapta,
Sa vina sarbatorile de iarna,
Vor sa impodobeasca bradul,
Pentru ca sa aiba unde le pune mosul darul.

Ei ii scriu si mosului,
Ce daruri si-ar dori,
Si ii promit ca anul viitor vor fi mai cuminti,
Pentru a le aduce si alte jucarii.

poezie de Andra Popescu
Adăugat de Andra Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vâna în somn!

dacă aş fi vultur
mi-aş permite să fiu sarcastic,
ghearele mele vor nimeri pe lângă
cel vânat îndeaproape,
cel hăituit de la distanţă
şi dinăuntru,
penele grele, o platoşă
din luxul de a nu-mi pune întrebări,
pentru că oricum
cad de la sine o bună parte,
ţeasta mea de cutezător devine-va pleşuvă
ca o lună falsă,
lipită pe partea cealaltă a ochiului mort.
până dimineaţă, atârnă-ţi aici armele vânătoarei,
prăzile dorm, umblă uşor
prin preajma sentimentului de siguranţă
cu somnifere.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norme intime

Aş dori să mă transpun
Într-un ceva ce presupun
Aş voi mă să transform
În ceea ce scriu conform
Aş gândi să fac din gânduri
Reuşite rânduri rânduri
Aş râvni la noi poeme
Dacă s-ar putea din vreme
Să răzbesc prin infinituri
Fără frică de sfârşituri
Doldora de idealuri
Ca şi oceanul de valuri
Toate în cadre intime
De preferinţă nostime
Pe urmă să trec cu brio
Până dincolo de adio.

poezie de David Boia (5 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-mă

Du-mă, vântule, du-mă în sudulmă
Ca o frunză bătută de brumă
Ca creastă de val... inspumată
Ca o pană din pasăre... ruptă

Pe o insulă pustie, pierdută
Cu o filă şi o călimară
Si adu-mă de abia pe la vară
Să miros florile de tei, iară..

Si apoi napoi să mă arunci..
Pe un vârf de munte... însingurat
Acolo pe albastrul aşternut
Unde linişte... bei şi mănânci

De unde napoi in astă lume
Nu vei dori să mai ajungi...

sonet de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!