mi�care literar�

Despre lirismul pântecelui

Ştiţi poezia aia
care se linişteşte
în pântecele inimii?
Aceia care ia
hrana din sângele-soarelui,
apoi doarme,
doarme,
şi nu mai vrea
să lase semne către muritori...

Travaliul minţii omului
de a fi om, înainte
de orice joc al versurilor?

Ştiţi ţara aia
în care îşi caută
ieslea versului?

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliacul a înflorit

A înflorit liliacul, floarea florilor,
Ea este leacul pentru cei
Care iubesc cu multă
Patimă, dragoste şi dor.

Liliacul, frumoasă floare
Care înfloreşte pe meleagul meu,
El este ca un soare,
Care luminează chipul tău.

Mirosul lui îmbătător
E ca un vânt cald de primăvară.
El e ca un dulce fior
Care îţi face viaţa mai uşoară.

Liliacul din nou a înflorit
Şi s-a îmbrăcat în alb,
Parfumul lui s-a răspândit
Peste frumosul meu meleag.

poezie de Vladimir Potlog (2 mai 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Construcţie

Eu sunt un mare Dom care dorm.
Eu sunt o mare stea care A.
Degeaba curgeţi voi, le-am spus
celor care curgeau,
Degeaba aţi fost, le-am spus celor
care erau.

Nu există un viitor al trecutului.
Nu se poate spune ce ar fi fost
dacă ar fi fost.
Singurul lucru din viitor
nu există încă.

Şi tot n-am să fiu iubit
pentru că laşitatea
este zidul cel falnic şi de granit.

- Dar tu, dar tu ce faci?
zise Îngerul...
- Ce să fac,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odinioară acest vas era un biet amant
care suspina de nepăsarea unei femei.
Toarta vasului?
Braţul care cuprindea gâtul iubitei.

catren de Omar Khayyam din Catrenele lui Omar Khayyam, traducere de Al.T. Stamatiad
Adăugat de Cabiaglia Savin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă marină

Nicio rezoluţie n-a trecut dincolo de prezidiu şi de ciocănel;
Nu există niciun omagiu, vot, pledoarie sau relatare;
Nu există voci care să se ridice şi să-i laude-n vreun fel,
Care să ofere jumătate de justiţie celor care trudesc pe mare.

Nici ochelari care să sesizeze dansul nuanţelor pe ape-n zori;
Graţia pescăruşilor în zbor planat n-a fost desluşită îndeajuns;
Nu-i artist în lume care să descrie realitatea, de care te-înfiori,
Din vortexul unui taifun, să picteze bezna unei nopţi de nepătruns.

Nu putem trăi acele senzaţii pe-o mare de cerneală şi de tuş,
Nici simţi muşcătura stropilor salini sau vedea furia furtunii;
Creionul care desenează marea îi mimează doar tragediile, jucăuş;
Că durerile omului şi tornadele încap pe o hârtie cred doar nebunii.

poezie de Burt Franklin Jenness, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegerile locale şi parlamentare

Sunt evenimente-n care,
Turma proastă de mioare,
Îşi alege, cum se ştie,
Lupii care le sfâşie...

pamflet de George Budoi din Alegeri, Alegători şi Aleşi: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (18 iunie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Omule, te rog să iei aminte
la următoarele cuvinte:
rupe întunericul în care ai intrat
cu răsăritul pe care,
Dumnezeu ţi l-a dat!

poezie de Dumitru Delcă (august 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cartea-n care am cântat iubirea
Şi-n care am presat doi trandafiri,
Închis-am nentrecute amintiri,
Aflând sălaşul însuşi nemurirea.

catren de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşarfa

Ea torcea dintr-un ghem de piatră un fir de apă
din care să împletească eşarfa cu care să lege
ochii lumii...
Pocnea în vatră
războiul de ţesut execuţii.
În ceas secundele tiveau la noduri stâlpii.
Ea torcea!
Torcea eşarfa cu care să lege ochi cu ochi înnodaţi
deţinuţii...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa

E o casă fără ferestre şi uşi
fără o stea cu sare şi una cu piper
fără cuptor în melcul care nu păzeşte
nicio intrare.
E o casă mică
cât o scară în care încape un pod
cât un pahar cu vin în care încape o noapte
e casa la care chirpicii
au apăsat cu paiele lor groase
peste picioarele înmuiate în os.
Cântă o nucă!
Cântă spart cu ciocanul în braţe
cântă o nucă
despre cozonacul din melc
cu nucul pufos
pe care-i desparte!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!