Toate rezultatele despre mereu, pagina 27
Nimeni nu poate-avea mereu noroc ( grook )
Nimeni nu poate-avea mereu noroc, așa c-atunci când
îți trage un bocanc în fund, nu crede că-n floarea tinereții
norocul te-a lăsat de izbeliște, mai degrabă ți-ai salvat
o porție pentru timpul care ți-a mai rămas din anii vieții.
poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua antomobilului
Mașina mea.
În cugetu-i fieros,
Mereu ar vrea.
Să-i torn benzină-n dos...
Și ar mai vrea,
Deși e mică,
Să fiu, în ea,
Mereu cu o gagică...
Ea nu prea știe,
Că din întâmplare,
Merțanul tre' să-ți fie,
Nu mare... foarte mare...
La fel și alte cele,
De la buric mai jos,
Dai de belele,
De nu îți e vânjos...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creatura asta nouă cu părul lung mă cam încurcă. Îmi dă mereu târcoale și mă urmărește. Nu prea-mi place, fiindcă nu-s obișnuit cu societatea. Mai bine stătea cu celelalte animale... Azi e timp noros, bate vânt de la răsărit. Cred c-o să vină ploaia peste noi... "Noi?" De unde-oi mai fi scos și cuvântul ăsta? Ah, mi-aduc aminte: îl spune mereu creatura cea nouă.
citat celebru din povestirea Fragmente din jurnalul lui Adam, volumul Jurnalul lui Adam și al Evei de Mark Twain
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea și mintea
Marea este agitată,
Mintea este tulburată,
Marea se mai liniștește,
Mintea la multe gândește.
Marea caută odihnă,
Mintea nu mai are tihnă:
Patimă, patos, ardoare,
E mereu iscoditoare.
Marea are pasiune
Mintea are rațiune,
Nimfa mării e femeia,
Gândirea minții-i ideea.
Marea-adoarme fiii noștri,
Somnul minții naște monștri,
Și nu marea e-întrebarea,
Ci mintea, iscoditoarea.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ziua cea de astăzi
În ziua cea de astăzi să-nveți mai mult ca toți
Să-mprăștii Fericire și de iubit să poți
Mai mult ca ieri, mai mult ca vreodată pân-acum,
Să nu urăști pe nimeni, de jignit nu știi cum.
În ziua care-ncepe să iei din răsărit
Lumină și Viață și-n suflet, încolțit,
Să stea mereu mai verde, mereu tot mai voios
Un Simțământ de Bine și-o foame de Frumos.
Din noapte, Înțelepciune și Liniște-ai luat
Din zi să iei Iubire să ai mereu de dat.
Ce Bunătate-n noapte ai primit, înapoi
Să dai mereu mai multă, s-ajungă pentru doi.
Răbdarea cea din noapte când soarele-a apus
Să o cultivi în alții și să privești în Sus
Ca Binecuvântarea să o primești sutit,
Că doar de-o-mparți cu alții o simți tu înmiit.
[...] Citește tot
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintește-ți mereu să uiți
Lucrurile care te-au întristat,
Dar nu uita niciodată să-ți amintești
De lucrurile care te-au făcut fericit
Amintește-ți mereu să uiți
De falșii tăi prieteni,
Dar nu uita să-ți amintești
De cei care ți-au fost loiali.
Amintește-ți mereu să uiți
Necazurile prin care ai trecut,
Dar nu uita niciodată să-ți amintești
Binecuvântările primite zi după zi.
în binecuvântare irlandeză
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi găsi mereu o cale și o cale mă va găsi mereu.
citat din Charles F. Glassman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creațiune
Mezart
a fost accesibil
fără a fi
superficial.
Beethoven
a fost trist
fără a i se
ofili iubirea.
Bach
a plutit
printre noi
fără a înceta
să calce pe
pământ.
Ei au atins
imposibilul
fără a părăsi
spațiul îngust
al posibilului.
Deși sunt mereu
[...] Citește tot
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mașina mea
Mașina mea.
În cugetu-i fieros,
Mereu ar vrea.
Să-i torn benzină-n dos...
Și ar mai vrea,
Deși e mică,
Să fiu, în ea,
Mereu cu o gagică...
Căci ea nu știe,
Că din întâmplare,
Tre' cardul să îți fie,
Nu mare... foarte mare...
La fel și alte cele,
De la buric mai jos,
Dai de belele,
De nu îți e vânjos...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce tu?
De ce nu mă țin de cuvânt,
De câte ori te-alung din mine?
De ce te strig să te alint?
De ce te joci și jocul tău cât ține?
Ce mi-ai făcut și nu îmi spui,
De nu pot nopții să te cer?
Sunt oare-a ta, a nimănui!
În ce mă schimbi, ce am fost ieri?
De ce-s pierdută fără tine?
Ce mi-ai făcut, ce îmi faci oare?
Supărarea mea, de ce nu ține?
De ce chiar lipsa ta mă doare?
De ce adorm mereu târziu?
Ce-mi faci de somnul nu îmi vine?
Te simt în toate, dar nu știu,
Cum să te uit, sau cât pot ține?
[...] Citește tot
poezie de Mihail Coandă (3 decembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!