impreuna

Sonetul 143

Aşa cum gospodina ce doreşte
S-ajungă aripatele scăpate
Îşi pune pruncul jos şi se zoreşte
Să le adune repede pe toate;
Şi cum copilul fuge ca s-o prindă
Plângând că a plecat în urmărire
Şi păsările-n zbor se tot perindă,
Dar ea nu vede-a lui nefericire.
La fel şi tu, fugi după firi străine
Când eu alerg să fim iar împreună,
Dar dac-ai prins ce-ai vrut, vino la mine
Sărută-mă, fii ca o mamă bună.

Mă voi ruga să-ţi împlineşti dorinţa
Dacă te-ntorci să-mi ogoieşti fiinţa.

sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea uneori vineri seara

ea era cu bărbaţi trecuţi prin ape
cum gandurile pe jumătate mâncate de lacrimile dinăuntru
atmosfera lâncezea nedeterminată
nuferi din mâlul realităţii

ritmul palmat ca o ţigară în frigul nopţii
îl duceau împreună
deşi nu aveau nici o poveste
nespuse toate ca o altă întâlnire

orizontul desface nori vineţii
început naiv pe un pat translucid
rugăciuni se izbesc de tâmple

poezie de Mădălina State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străinul şi vi(n)ul

Doamne, cine-o fi străinul
Acesta care sunt eu,
Care bea cu mine vinul
Şi mă-nsoţeşte la greu?

Nu cumva eşti chiar Tu, Doamne,
Şi Te-ai deghizat în mine,
Să bem vinul astei toamne,
Iar la iarna care vine

Să rămânem împreună,
Să ne-ncălzim reciproc,
Spunându-ne-o vorbă bună,
Că n-avem lemne de foc?!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-ale tranziţiei sau Treptele integrării - II

L-am întâlnit în talcioc,
pe Don Quijote.
Se căsătorise cu Dulcineea
dar, de când intrase şi ea în şomaj,
nu mai aveau cu ce să-şi achite întreţinerea.
Încercase să demareze o mică afacere
împreună cu Sancho,
care fugise însă cu banii...
Vânduse din casă
toate romanele cavalereşti
şi acum, negocia cu ţiganii
care vroiau să-i cumpere,
ca fiare vechi,
armura şi lancea.

poezie de Traian Călin Uba din Şi totuşi, rodim
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi

ca o lămâie e gustul pe buzele mele
movile de ceaţă mi se scaldă-n cale
prin defileu trec uimiri
făcând tumbe în vale
esenţa din trestii şi sălcii
urcă pe-o scară de lună
săgeţi din albastru cad peste stele
sub arc se ascunde dragostea vieţii mele
cuvintele ei sunt rotunde
mişcătoare de cer şi de frunze
într-o zi vom suspina împreună
sub spaţii goale de vânt

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Iubirea, chiar dacă
multă vreme
de norii tristeţii
şi de resemnarea
durerii
a tot fost alungată
Într-o clipa stelara,
dîn inima Soartei,
printre trandafiri
păstrată
Iese sovaielnica
la iveala
Apoi, prin furtuni,
tunete şi fulgere
razbeste
Până când în
Cuibul Fericirii
nimereste
si acolo
şi focul pasiunii

[...] Citeşte tot

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vale cu lespezi

te-aş fi dus într-o vale cu lună
să împărtăşim acelaşi spectru
dar erai plecată în picioarele goale
prin tainele ierbii

te-aş fi lăsat acoperită de frumuseţe
dar te duceai să aluneci pe ape
să nu te mai vezi

te-aş fi părăsit într-un meandru
dar tu voiai să fugim împreună
într-o vale cu lespezi
să ne devoreze
sfârşitul

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pariu cu viaţa

Doamne, dacă mă vindeci,
Îţi promit că voi aduce
Diamantele
Din muntele bucuriei
Tuturor nefericiţilor
Care vor să biruie egoismul şi frica.

Voi bea din izvorul vieţii
Ce curge neştiut
De sub stânca părăsită
Şi vom curge împreună
Cu pâraiele, râurile şi fluviile către oceanul de fericire din fiecare particulă de eternitate.

Acum şi aici există iubire!

Vă rog să gustaţi puţin câte puţin.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine... (Soţiei mele, Ana Leonte)

Cu tine am plecat,
Spre visatele mări
Departe,
Am mers împreună
Spre stele,
Veneam pe pământ,
Găseam noi prilejuri,
Pe tine să te cânt.
Mă pierd uneori
În căutarea eternului,
Din tine,
Tu care îmi oferi
Clipe sublime.
Sufletul se odihneşte
După îndelungi căutări,
Ne simţim minunat,
Doar cu tine
Mă simt bărbat.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva între ieri şi mâine

coboram în cetate (tiptil)
împreună cu mine-copil

am mers mult slăbisem un kil
mersul devenise ostil

mă-ntorceam ca un câine docil
(renunţasem deci la exil)

se mira copilul din mine (debil)
cât de mult mă implic inutil

eram eu (ca un fitil
între mine-naiv şi mine-abil)

m-am întors din cetate umil
(eram dintr-o dată subtil)

poezie de Călin Hera
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!