Toate rezultatele despre gicitori despre toamna, pagina 27
Peisaj de toamnă
Când toamna rubiniu-și pune
Peste livezi și curătură
Și în Strehaia-s poame bune,
Dar... mult mai multe-s pe centură.
epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă parlamentară
E toamnă vastă, greu blestem,
În arbori, frunzele se tem
Și, respectând o lege-a firii,
S-au scuturat... toți trandafirii!
epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
Se instalează toamna pe redute,
Cad frunze, ploi, amplificând misterul,
Deșteaptă-te, române, cinci minute,
Și ia-ți, din damigeană, somniferul!
epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de toamnă
E toamna ca un ucigaș proscris,
Măcel făcând prin frunze an de an,
Nu iartă nici gutui și nici cais,
Nici tei, nici fag, nici plop și nici platan.
Cu florile nu face compromis,
Gonind din bălți și ultimul bâtlan,
E toamna ca un ucigaș proscris
Măcel făcând prin frunze an de an.
Pe toate le cufundă în abis;
Mi-e sufletul o frunză de castan
Ce-ncearcă să se-agațe de un vis,
Plutind prin aer ca un pui orfan!
E toamna ca un ucigaș proscris.
rondel de Marius Coge din Vis și armonie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoții de toamnă
Am savurat toată toamna ce mi-a stat în cale
Cu nuci, ardei și castraveți în floare,
Am sorbit mustul cel fără de leac
Am privit soarele cu armonii de frac.
Tu toamnă ce abunzii în flăcări
Te pierzi în totul totului pustiu
Te-ncarci cu aripi de amor pe-alocuri
Dar porți și-n suflet el focul cel viu.
Tu toamnă la apus de vreme
Te rătăcești pe drumuri fără de popas
Și te adapi din simple efemere
Trupuri ce s-au pierdut la bun rămas.
E toamna faldicelor gânduri
Pe care el poetul le adună
Te caut demn adesea printre rânduri
Fără ca tu să semeni vreo furtună.
E toamnă-n el tot Universul
Nimic nu se aseamănă cu ea
Pierdut de timp este și ghiersul
Avem ce nici amorul pur nu mai spera.
poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna din noi
A venit și luna lui octombrie
Cu covor de frunze si cu ploi
Totul e-nvelit de-o ceață deasă
Totul se transformă în noroi.
Păsările au plecat departe
Nu se mai aude nici un tril
Nici tăcerea nu ne mai desparte
Râdem și ne plângem inutil.
Nu e nici o frunză de vânzare
Dar pădurile s-au dat pe rând
Nu mai este chip de împăcare
Am rămas arizi, păduri plângând.
Nici o zi nu ne mai e întreagă
Secerați suntem de cei de sus
Spicele de grâu încep să geamă
De acel secerător intrus.
[...] Citește tot
poezie de Felicia Feldiorean (1 octombrie 2019)
Adăugat de Felicia Feldiorean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii. Referitor la gicitori despre toamna, Angelica Ancu [din public] a spus:"Vine toamna ca o izbavire", frumos vers, poate Dumnezeu ne izbăvește de tot necazul!
Vizita
o toamna lunga se arata
prin geamul spart de
vantul furios
tu Doamne azi imi intri in casa
si ma privesti prietenos
nu-s Doamne vrednica
de tine
si vizita se face intre ruine
mi-e sufletul ca un castel surpat
prin care toamna a umblat
smulgand din frunze
ravasind
izbind in usa
tropaind
eu doar pe tine azi te vreau
din prag de toamna Doamne
sa te iau
sa te primesc in inima deschisa
in care toamna a intins
covor de frunze ruginii
[...] Citește tot
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
În toamna gri ...
Copacii-s palide fantome
În toamna gri, cu chipul slut,
Când frunzele-nturnate-n lut
Țes noi covoare policrome.
Umbrele-au înghițit tăcerea,
În pântec icnetul s-a frânt
Și amorțite sub pământ,
Din seva lui își trag puterea.
Stafii de ceață-n noaptea oarbă
Au răscolit până-n adânc,
În tropot, rătăcind prin iarbă
Cu brațe-nfipte în oblânc,
Până le râse iarna-n barbă,
Alungând toamna ca pe-un țânc.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vacanța mea de vară a fost o toamnă
Vacanța mea de vară a fost... o toamnă,
Lumini multicolore ce-au lunecat în timp
Și te-ai purtat în ceasuri ca o doamnă
Un mod ciudat în care n-am făcut nimic.
Eu n-am știut acum că fără tine
Nu semăn nici un bob din suferința noastră
Și-aștept o vară care numai vine
Sau mă condamn tăcerii care e sihastră.
Ochii-mi lucesc unei întregi pleiade
De frunze și iubiri purtate-n jalnic vânt
Și amăgire-apare-n acoladă
De sunt o mică toamnă cu greu deznodământ.
Vacanța mea de vară a fost o toamnă
Și toamnă va ramâne întreagă în timpuri
Învolburate ceruri mă condamnă
Dispar și-apar, m-ascund printre nisipuri.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doare
E atata toamna in pom
S-atata durere in om,
Cafeaua mea adormita
Doare in toamna trezita
E atata iubire tarzie
S-atata rugina in vie,
Toamna pe sens interzis
Doare in tot ce ti-am zis!
E atata frunza pe drum
S-atata tristete acum,
Iubito cu ochii de frig
Ma doare, cum sa iti zic?
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!