fulgere apoi tunet

Cu flori de tei în păr

Acolo voi înnopta
printre necunoscutele din strofele poemelor
cu flori de tei în păr
şi nuferi la gleznele fine pe apele visului.
Pulbere de polen pe sprâncenele nopţii
îmi risipesc arome odihnitoare.

Tunet de sunete în pereţii clopotelor,
răbdare ruptă de ispite, preţul trădării
într-un contur şters, învechit,
rugină poroasă de metal pe pielea sferelor
rostogolite şerpuit printre stele.

Moartea zăvorâtă prin hăuri
prin ea însăşi să piară,
luptă cu dinţii şi nu se lasă închisă niciunde,
iese la suprafaţă odată cu ecoul
ce se pierde-n păduri nesfârşite.

Vitralii de culori filtrează lumina

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, eu... albastru

N-aş fi crezut, de mi-ai fi spus să fie
atâta potrivire, dar am simţit apoi
acelaşi gând, aceeaşi frază vibrând
prin jur, lumina mă inundă,
eu ochii mi-i acopăr să pot să văd
abisurile adânci şi' ntunecate
din propria-mi fiinţă, în preajma unei sălcii
îmi plâng acut durerea, cu ţine

în mine...

stârnesti furtuni ce vin
să cureţe cu forţă,
şi cu lacrimi
şi apoi şuvoaie tulburi se năpustesc în hău...

şi cad...

şi tu mă prinzi, chiar înainte
să mă izbesc de caldarâm

[...] Citeşte tot

poezie de Ada Nica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margine de râu

Ne vor lovi cu pietre, vom fi alungaţi
ca doi schismatici în deşert,
e prea multă linişte, hai să plecăm.
Ne biciuie frustrarea pe faţă şi pe ochi
pornim pînă nu se-nfundă drumurile, până când norii
nu aruncă cu fulgere sticloase în noi.

Cu rasuflarea tăiată, prin ploaie,
îţi voi deschide fereastra unui gând
ce-mi mistuie inima şi o coace întreagă
la focul aprins dincolo de râu.

În odaia în care duhul apei doarme,
ochiul cerului stă nemişcat şi priveşte
cum, despovărată de veşminte,
măsori întunericul cu braţele albe.

Cu ochii mari, îngheţaţi pe mine, spui
ne vor lovi cu nepăsare, vom fi uitaţi
aici la margine de râu

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (16 mai 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă fără noroc

Toamnă cu gust de gutuie
Dulce-acrişor şi strepezit,
Cu paloarea ta gălbuie
Ai glasul ploii, repezit.

Unde-ai ascuns atâţia fluturi?
Ce-ai făcut cu soarele verii?
De ce-ţi place pomii să-i scuturi
Şi să ne-arunci pradă durerii?

Ce mamă nu ţi-a dat un suflet,
De ucizi tot pe unde treci?
Cu ochi de fulger, pas de tunet,
Urmele tale-s brume reci.

Păr despletit de frunze moarte,
Mantie plină de noroi,
Tu eşti acea nescrisă carte,
Ce se citeşte doar în doi.

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul IV

O, voi cei gingaşi, uneori intraţi
în suflul ce nu cugetă la voi,
pe-obraji să se prefire dar, lăsaţi;
din nou unit, el tremură apoi.

O, voi cei fericiţi, voi, mântuiţi,
voi ce păreţi al inimii-nceput.
Arc de săgeţi, şi de săgeţi ţintiţi,
veşnic în plâns sclipiţi de-un zâmbet mut.

Nu vă-nspăimânte durerea. Povara
daţi-o pământului greu înapoi;
grei sunt şi munţii, grea e şi marea.

Chiar pomii sădiţi, de copii, mai apoi,
nu i-aţi mai dus; erau grei pentru voi.
Dar adierile... dar depărtarea...

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiu din asfinţit

Urcăm scările dealurilor în căutarea fagurilor iubirii,
Ne aşezăm la masa soarelui în scăunele de flori,
Ne iubim privind împrejur până în apusul amintirii,
Până clipele îşi destramă frumoasele culori.

Încercăm scara fericirii fără de sfârşit
Ori de câte ori în stomac fluturii aleargă,
Nu ne gândim să ne întoarcem de unde am venit,
Vibraţia noastră este întreagă.

Am ieşit din mine scrâşnind în viteză,
Furtuna cu fulgere nu ne spală de păcate,
Lumea ne aşează într-o mare paranteză
Socotind fericirile clipei şi visele deşarte!

Am urcat dealuri şi ne-am iubit,
Exerciţiu perfect vine din asfinţit!

sonet de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

şoapte necunoscute se izbeau de pereţi
în labirintul cunoaşterii
la răscruce de gânduri
umbre păşeau printre coloane atemporale
aşteptând reîntoarea
cumplită stare
să plec, să fug
cădeau pescăruşi pe ţărmuri de mare
în curcubeul luminii
fulgere albe peste oceanul de întrebări
în nemărginirea cuvântului la focul creaţiei
necunoscut între voi
ciopleam neantul
spărgând obloanele lumii
aici nu mă aştepta nimeni
cărările curgeau în timpul rămas
păşeam dintr-o umbră în altă umbră
poate nu mă voi mai întoarce aici
mă ardeau depărtările
în zori, din palme se scurgea cenuşa stinsă

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tunet în nori

Nu sunt acolo unde m-ai aştepta
Şi nici nu te astept iubirea mea,
Nu-i nici o grabă, nu se vede în...
În ochii tăi e doar asteptarea...!

Nu-i un regret, un ultim ceas,
Sunt doar Eu şi Tu un ultim veac,
Veacul e al nostru în cele din urmă
Petrecem chiar şi o secundă din...!

Din ce nu am cunoscut, din...
Din ce tot ne-am pierdut demult
Ne regăsim doar acum în infinit
Şi doar o clipă cuprinde-mă-n cât...!

Cât ne-a rămas, cât mai... suntem...
Un glas, într-o surdină fără de...
Noi ne regăsim la, spre sfârşit de...
Drumul e al nostru, tot universul!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie transcendentală

adâncimea iubirii derivă din cunoaştere
sublime sentimente ce ating absolutul
relaţii constructive create de la naştere
vibraţii interne care ard precum lutul.

din suflet pleacă raze mesaje infinite
cerul e absorbit cu Lună cu Soare
dispoziţii creatoare produse de ispite
valori care nu mor prin sufocare.

pasiuni misterioase care devin legi
în ritm şi cadenţă, concepţii policrome
oglinda frământărilor să o alegi
sursă de oglindire în culori bonome.

am fost culoare şi tunet şi vânt
univers de regrete şi de inspiraţii
învăţ să mă realizez doar prin Cuvânt
nostalgie violetă extinsă în spaţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asteroizi

iubitul aruncă-n visteria mea de cuvinte
cu asteroizi ameţiţi pe orbita lor
de căderi de cuvinte migratoare,
de sunete călătoare,
desprinse din cerurile himerice,
ei sângerează linia din palmă
într-o lumină curgătoare,
mistuidu-se pe orbita cunoaşterii,
strângând în braţe spinii morţii
pe nisipul zădărniciei înfricoşetoare.
transfigurată de atâtea căderi
eu aprind fulgere printre vise
şi-i trimit muze frumoase,
ca umbre fulgurante,
să-i danseze muzici abisale
în noaptea cu perle bizare
spânzurate de gâtul luminii irizante,
să-i facă o rană în cer,
în timpul unei hierofanii,
printre ecouri şi cuvinte în adoraţie,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!