Poezii despre femeie poezie, pagina 27
Erată la țipăt
Haide scrie-o poezie
mâna dreaptă îmi îndemn
tu ești flacăra mea vie
eu sunt trupul tău de lemn
Mâna dreaptă îmi îndemn
hai apucă-mă de chică
și m-aruncă-n flăcări ghem
arde totul într-o clipă
Hai apucă-mă de chică
o tu flacăra mea vie
din cenușă mă ridică
arde-mă în poezie
Mâna dreaptă îmi îndemn
țipă tu eu sunt de lemn
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemarea
dacă voi plânge femeie în noapte
să știi, să știi
că am plecat departe
departe de lume, de toate
pe punți de ape, pășesc mai departe, în noapte
punți de tăcere, de lacrimi, durere
plânge cerul
e lacrimă toată
iubirea pierdută, uitată, ratată
femeie, cu buze de mure
uscate de gânduri
sărutul absent
trupul plânge în gene de sânge
s-a ofilit, nu s-a mai frânt în aprigă îmbrățișare
pe cearceafuri fierbinți
pe cărările sufletului curg azi amintiri
femeie, unde ești
e noapte târzie
atât de neagră, opacă și goală
doar umbre mai trec pe alei
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Artă
Am făcut o artă din tot ce am făcut.
Am aprins lumină unde n-am știut.
M-a iubit plăcerea, și atunci mi-a plăcut
Să fac poezie din tot ce am avut
Am dansat în noapt cu un univers
M-a dansat erotic, într-un mod pervers
Am pictat un strigăt, noaptea mi la șters
Mi-a spus să fac din strigăt cel mai frumos vers.
Am pus în poezie gând și inima ruptă
Versurile plâng la poezia sfântă.
Marea se agită la vocea mea flamandă
De strigăt de durere și de inimă frântă.
poezie de Ionela Hondreac (17 martie 2017)
Adăugat de Ionela Hondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie luminoasă...
Femeie luminoasă ca șesurile-n toamnă,
dă-mi gâtul tău, cuib moale cu paseri de azur,
dă-mi mânele, mai pure ca pietrele din râuri
femeie cu gândirea ca un polen netrebnic
și carnea ca oricare gândire mai zămoasă.
Femeie, pământ negru, te vreau și te iubesc,
aș vrea să-l ar, să-l semăn, să-l secer și să-l macin,
pământ proaspăt în care dormiră toți ai mei,
pământ tânăr în care mi-i tânără chemarea,
pământul unde-n urmă vreau să adorm și eu.
Și vreau în ciuda celui ce seamănă-n deșert
nisip și foc, cu umbra la brâu și soare-n ceafă
grăuntelui lumină să-i dăruiesc și apă;
aș vrea să-l ar, să-l seamăn, să-l secer și să-l macin
și-aș vrea s-adorm cu grâul cel bun la căpătâi,
pământ, matrice dată din ziua cea dintâi,
în care mă așteaptă, ca-ntr-o oglindă, chipul.
poezie clasică de Benjamin Fondane din Priveliști (1917)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie
Cum să cumpăr fericirea
De-a păși în calea voastră
Peste flori?! Femei și mame,
Fericirea e a voastră!
Cum un zâmbet să picteze
Lacrimi, norii de furtună?!
Voi sunteți nemărginirea,
Cânt cu inima română...
Din surâsul tău, femeie,
Fluturi au zburat spre cer.
Mâini de aur, chip de zee,
Vis, scânteie și mister...
Tu ești flacăra de veghe,
Înger smuls din Prometeu,
Evă fără de pereche,
Calea către Dumnezeu.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt tristă, poezie...
Sunt tristă, poezie, și n-am nici cui să spun,
Eu ție și tu mie, ne plângem în tăcere.
În versurile tale, din îndoieli m-adun
Și mai găsesc prin rime un picur de putere...
Și tu ești abătută și deraiezi ades,
Nu-ți mai găsești savoarea și tremuri de durere,
Când mi te scriu pe lacrimi din ce în ce mai des
Și nu-mi mai ești albastru de pus la butoniere...
Și șchiopătezi ca mine, te-mpiedici de apus,
Lași răsăritu-n urmă cu zile inutile,
La ce să vină joia, când e așa de sus
Speranța de mai bine și clipele-s sterile?
Și umerii se-apleacă încovoiați de splin,
Noiembrie își cerne amarul peste frunte
Și ne-adăpăm din bolul secundei cu venin,
Împovărate suntem de-atâtea amănunte...
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec fără răspuns
De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăcești ca un fum, ca o viță-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi iubind, femeie gingașă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărțită de ea însăși
ca doi îndrăgostiți după îmbrățișare?...
...
poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare și poezie
Mă iartă, domnișoară, că-ți dăruiesc o floare,
E floarea minunată, cântec și poezie.
Doresc întreaga viață să zburde-n căprioare,
Iar inima să-ți bată valsând o melodie.
Hangiul fericirii să te invite-n taină
La masa cea de piatră sculptată de Brâncuși,
Și să-ți îmbrace visul, mirajul, într-o haină
Când fredonezi minunea în ritmuri de arcuș.
Mă iartă, domnișoară, că-ți dăruiesc o floare!
E poate o dorință venind din veac străbun.
În tine porți mereu grădinile solare,
Iar gândul este paznic pădurilor de-alun.
Și dragostea, vâltoare pe margini de cascadă,
Vibrează în arpegii, note-mplinind iubirea,
Căci pașii tăi și dorul dansează pe-o estradă
Să apere, de stânci, mireselor menirea.
[...] Citește tot
poezie de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasă ești, femeie!
Frumoasă ești, femeie,
Flacăra-ți arde-n privire,
Ești muză pentru condeie
Tulburătoare plăsmuire.
Frumoasă ești ca mamă
Când pruncii pe lume-i aduci,
Îi crești fără a ține seamă
De sacrificii și de răscruci.
Frumoasă ești ca bunică
Când nepoților le citești povești,
Îi răsfeți în fiecare ziulică
Ce ți-a rămas din cele lumești.
Frumoasă ești ca iubită
Când pe bărbat îl răscolești,
Cu patima-ți într-o clipită
În necunoscut îl ademenești.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Opusul tandreții
când faci poezie
nu știi dacă o să îți iasă bine sau nu
dar cu siguranță ai să o încerci și pe următoarea
bună rea nici nu mai contează
o încerci
și oricum
dincolo e toată dragostea lumii
nu unde zaci tu
crezând că o știi și p-asta când îți bagi țeava în gură și tragi
până la urmă tot o dragoste e
o dragoste pe care ai dezvoltat-o singur
și iată
cum devine ce mai bună poezie a ta
tu și creierii tăi împrăștiați pe un perete
despre viață
despre moarte
trecând.
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!