Poezii despre eternitate. din, pagina 27
Poseidon și Afrodita
Cu frumusețea ta divină
Faci și îngerii să plângă,
Sufletu-mi ce n-are vină,
Faci păcatul să-l atingă.
Ești ispită și canon,
Eu un simplu păcătos,
Sunt păgân și Faraon,
Zeul antic arătos.
Sunt Poseidon, zeu al mării
Și trimit valul spre tine,
Sunt prins în gheara uitării,
Vreau să te aducă la mine.
Tu poți să fii Afrodita,
Zeița patimilor mele,
Aș vrea să te strig - iubita,
Călătorind printre stele.
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (24 aprilie 2014)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privirea
Doar o lumină venită dintro parte,
de acolo unde amintirile mai dor.
Ca să le uit, n-am strai de eternitate,
doar pe ele, când mă strâng cu dorul lor.
O neânțeleasă formă mă însoțește,
să tac sau poate când mi-e bine să suspin,
flori de cais mi se așează într-o coroană,
mă plimb prin amintiri, când vreau să mă alin.
Să urc, să le privesc, nu-mi este cu putință,
căci una dragă 'mi stă aprinsă-n stea,
să mă cobor pășesc pe a mea ființă,
o prelungire sunt, o umbră, a ceea ce e ea.
Cum pot în spațiu' acesta sacru să 'nverzesc,
când nici prea jos și nici prea sus nu am tulpină,
doar flori în cer, iar pe pământ sunt azi,
o urmă cu umbră și-n ea adâncă rădăcină!
poezie de Eugenia Bucur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-aș atinge raiul
O floare dac-aș fi în pumnul tău
Rădăcinile mi-ar fi vene
Mi-aș îneca simțirea în sângele tău,
M-aș colora din pigmentul tău,
M-aș înroși și-aș crește.
Aș fi egoistă,
Te-aș seca,
Aș desprinde rădăcinile tale din grădina lui Dumnezeu
Ți-aș fura sufletul și-aș spune că e al meu,
Sfințenia ta ar deveni a mea
Și tot efemerul ți l-aș transfera printr-un sărut
Te-aș lăsa să devii și tu o plantă umană,
Fără culoare, fără vlagă
Mișcându-te după bătaia gândului
M-aș bucura de îmbrățișarea ta
Mi-aș topi lacrimile pe nudul tău îngeresc,
Ți-aș folosi penele pentru a-mi apăra eternitate.
Aș fi un parazit,
Dar te-aș iubi.
poezie de Anabella Eliza Coțovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de Mărțișor
Un fir alb și altul de dor înroșit
Împreună s-au unit
Ca să spună negreșit:
Primăvara a sosit!
An de an cu bucurie
Tot mai bine să ne fie
La mulți ani cu sănătate,
Că-i mai bună decât toate...
... spuneți voi și mai departe...
[...] Citește tot
poezie de Ciprian Dragne
Adăugat de ciprian_dragne
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magia permanenței
Dormeai ca aerul ce mă îmbrățișează fugind,
visai ca râul ce se odihnește curgând
și-am început deodată să te creez din sărutări.
Bucuria nupțială a surâsului tău dăruia
alte profunzimi stolurilor de vise...
Printre genele tale am văzut
corbi care ziua își furau noaptea.
Pe neașteptate, ne-am refuzat
pomana timpului dintr-o fereastră deschisă;
furată ne fu ziua însă răul curgea
și încă mai era numele tău,
păsările zburau și încă mai erai seara.
Ne-am tot despuiat, pradându-ne mângâieri...
Cu toate astea, n-au putut să ne ia sărutările,
încă mai încăpeam în mica arenă a unui inel.
Eram goi: eram înveșmântați în eternitate.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea infiltrată
La înmormântarea mea
În al nouălea cimitir din eternitate
Armata de îngeri a tras
Cu tunuri de miere și lapte.
M-am poticnit la semaforul negru,
Prin culoarea albă nimeni n-a trecut,
Vinul curgea din budana de pâine
Pe gura decorației mele de lut.
Moartea mă onora cu-ncercări disperate,
Eram la a noua trecere-n țărână,
Îngerii mă trăgeau în rai, spre Dumnezeu,
Moartea se-ncleștase la mine-ntr-o mână.
Era slută, urâtă, trecută și neagră
La înmormântarea mea cea hazlie
Încât o mare de femei mă-nsoțeau
Lovind cu bici de foc în veșnicie.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Ultimele întrebări
Pe ce îndepărtate poteci diafane
cutreieră oare-acum Bunica,
trupul ei deposedat de umbră,
ușor ca o pasăre astrală?
Cu ce îngeri, heruvimi și arhangheli
își încrucișează pașii ei imateriali drumul
prin acel spațiu anonim,
prin acel tărâm expectativ?
În ochii clarvăzători,
eliberați pentru totdeauna
de rătăcirile fizice sau metafizice,
oare ce fel de stele licăresc acum?
În vastul hol al universului
în care ființa ei, imersă
în eternitate, se propagă ireversibil,
ecoul căror valsuri și-al căror versuri răsună?
[...] Citește tot
poezie de Astrid Cabral, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne zâmbești, primăvară...
Ne zâmbești, primăvară... ne zâmbești
Simțim candoarea ta suavă
Cu-al tău surâs ne cucerești
Ți-aducem compliment pe tavă.
Că iar ai poposit pe drum
Te înțelegem foarte bine
Cu doze fine de parfum
Alini tristeți, alini suspine.
Ești generoasă; te iubim
Că-mbraci natura-n frumusețe
Mirosul tău este sublim
Parcă transmite tinerețe.
Ești purtătoare de vești noi
Tu de Stăpân ești programată
Și știm că-n viața de apoi
Desigur, vei fi invitată.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici (24 aprilie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără pretenții
Mă tot întreb
ce lumea vrea;
de ce iubește "complicat",
nu crede "sincer"... răspicat,
întortochind în van plăcerea?
... Nu intru-n joc,
sunt un afeb,
sau n-am talent de loc,
încerc să scriu
ce sincer simt
-cât nu e prea târziu-
fără să mint
și-mpărtășesc
trăiri -să nu se piardă-n timpuri
ca la fiecare- de-ale mele ghimpuri;
un "te iubesc"...
Dar nu trece mesajul,
nu sunt îndeajuns de snob,
nu am metafora microb,
nu-mi lingușesc limbajul...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
EU NU-MI DORESC PALATE!
"Nu vă adunați comori pe pământ unde molia
și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură."
(Matei 6: 19)
Eu nu-mi doresc palate aurite
Și nici bijuterii sau nestemate,
Eu am comori de vise ferecate
În cerurile-atât de mult dorite
.
Căci le-am văzut cu Saul în lumină,
Când spre Damasc el și-a aflat menirea,
Ca el m-aplec acum cu fruntea-n tină,
Descoperind că-i mai de preț IUBIREA.
Și nu mai vreau măririle deșarte,
Nici toate avuțiile adunate
Gunoi de care Cerul se desparte
Când duhul trece în eternitate.
Vă las dar, vouă, aurul de jos,
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!