elena cristina militaru

Lacrimă de copil

Rănit la trup, suflet curat
Copil ce dormi sub cerul înstelat,
Iarba-i culcuş pufos, cu fire de mătase,
Ochii tăi înlăcrimaţi
Din dor de fraţi şi de surori
Sunt arşi de soare şi de ploi
Doamne,
Eu te rog umil
Şterge lacrimile de copil!
Numai soare-n suflet lasă
Fie cald şi pâine-n casă!

poezie de Elena Creţan din Lumina vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte

o frunza a cazut, pe inserat..
de dorul ei copacul s-a-ntristat..
si coborandu-si crengile-n pamant,
parea ca sapa frunzei un mormant

vibrand.. o stea se stinge in durere
si cade-ncet din cer, in timp ce piere..
iar lacrima ce-o plange trista Luna
se risipi.. ca mii de stele intr-o bruma.

un scancet de copil rasuna-n noapte..
e cel ce-si cheama mama-n mii de soapte
si-n van imbratiseaza crucea neagra
de pe mormantul celei ce i-e draga..

un urlet lung de caine pribegit
se-aude-n departari, necontenit,
vestind oricui ca moartea nemiloasa
si-a ascutit, ranjind.. funebra-i coasa.

poezie de Maria Cristina Iordache
Adăugat de Maria Cristina Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa unei mame...

Plouă afară şi-n gândurile mele,
E o ploaie măruntă şi deasă
Mi-e dor şi vă caut mereu printre stele...
Şi aştept să vă-ntorceti cu toţii acasă.

Să vă am lângă mine, atât îmi doresc,
La aceeaşi masă, cu tot cei mai bun
La piept să vă strâng, căci mult vă iubesc
Iar dorul mă arde şi nu am cui să-l spun.

poezie de Elena Bulancea (2 februarie 2018)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul cu un vultur în deget poezie

[chei spre nemurire]

mâna arcaşului
degetul de rubin al vidului
verbul a fi struneşte aprig coarda vieţii
inima ţipă
dezgolită de pleoape

în oasele mele vulturii îşi înghit morţile
cu o foame uscată

priveşte
îndărătul lui
ochiul sferic tatuează zboruri pe văzduhuri ardente

limba mea
pârjoleşte cuvintele

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă

anului i-au căzut toţi dinţii

când tremură de frig nu clănţăne
suspină
prin copacii dezvelind ca cerşetorii
cioturi spre cer

se lasă ceaţa
ne-mbâcseşte sufletul
se deapănă peste oraş

un singur corb la scena asta e părtaş -

iar eu

tot mai aştept ca anii
să mă muşte cu dinţi de ger
de floare
de fruct
de soare

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Malec (9 ianuarie 2009)
Adăugat de Elena Malec
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tine

Şi mă simt atât de goală
Şi totuşi atât de plină.
Zâmbetele-mi zboară,
Sufletu-mi suspină.

Îmi patrund adânc in suflet
Ochii tăi, lumină.
Pe sunet de vioară,
Inima-mi alină.

Braţele tale, strans mă-nconjoară
Pământ şi rădăcină.
Eu sunt a ta fecioară,
Tu intuneric, eu lumină.

Mi-e dor, mi-e dor de tine.
Chipul eu ţi-l uit.
Şi glasul tău cel dulce
Pe buze cerc să-l cânt.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristina Vâlcu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept cafeaua...

Ce bine-i să fii atins de lene,
ca-n molimă,
stai aşa ca piatra
şi aduni în istorii
lumina
cântecul
tăcerea
zborul
căderea
şi stai aşa
pierdut de vreme
şi o asculţi cum geme
sub povara genelor,
iar pe fruntea febrilă
răcoarea dimineţilor târzii
dă sărutul
binecuvântării.

aştept cafeaua...

poezie de Elena Anuţa Spiridon (26 august 2018)
Adăugat de Elena AnuČ›a Spiridon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zadar

Iubirea de tine strigă-n zadar în sufletul meu,
Tu nu ştii măcar cât de mare-i dorinţa
Şi cât de adâncă mi-e suferinţa...

Am nevoie de tine, de dragostea ta,
Îmi vine a plânge, a te-mbrăţişa,
Privirea caldă, zâmbetul drag a-ţi săruta...

Mâinile tale le caut, le-ating,
Dorul de tine aş vrea să-l înving,
E doar un vis, -n uitare-l împing,
Durerea să sting...

poezie de Elena Vlădescu (28 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definitia confuziei

confuzie
ce cuvint mic
dar care-ascunde-n spate un mare inamic..
si oare ce inseamna pe deplin a fi confuz?
a nu sti ce gindesti
sau a nu sti ce auzi??
a fi trecut sau viitor??
sau prezent ratacitor??
nici eu nici foaia nu-ntelege
nici pixu-mi nu mai poate sa dezlege
acest mister nalucitor
ce-mi face viata-mi un decor....

poezie de Elena Scaletchi
Adăugat de Elena Scaletchi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unicitate

Viaţa ne trimite uneori daruri
pe care nu le luăm în seamă...
Sunt împachetate modest...
în hârtie de ziar
şi legate cu sfoară...
Fără să le desfacem,
le aruncăm în uitare,
într-un ungher infim...
Habar nu avem că,
de acolo ne priveau
nişte ochi...
căprui
sau negri
sau albaştri...
Nişte ochi,
cei mai frumoşi din lume,
veniseră să iubească, prin noi...

poezie de Elena Latan (2017)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!