dosul in sus

Felinarul meu mic

am scos din inima mea
o mică flacără.
plăpândă, firavă, supărată.
încet, am pus-o într-un mic felinar,
flacăra sufletului meu, supărat.
am încercat să agăţ acest necăjit felinar,
acolo sus, în dreapta ta, în norul acela.
să îl agăţ într-un cui,
cuiul tău, cui bătut în nori.
dar cuiul tău nu a vrut să ţină
mica mea flacără, din felinarul meu necăjit.
ai început să te joci, suflând în el.
ai zdruncinat norii să cadă.
cuiul de puf de nori, nu a rezistat!
şi felinarul meu necăjit, de sus,
de acolo, din dreapta ta, de sus!
din acei nori, s-a prăbuşit.
s-a prăbuşit strivind flacăra iubirii mele.
aşa am rămas un felinar strivit,
şi cu flacăra stinsă.

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

întâi dosarele

scoase din dulapul deschis
în spatele femeii cu părul
strong and long
roşu cât trebuie
apoi duse în clădirea veche
de o sută şi ceva de ani bătuţi
pe muchie cu dosul palmei
procedeu din karate
le aşezi pe jos alături de alte
dosare de tot felul
lângă statele de plată
din şaptezeci şi şase ridici
un vraf de fişe cu elevii care au abandonat
şcoala în două mii trei
dulapul de lemn e aglomerat
cu fişele de protecţie a muncii
unde vezi un prospect la sanohepatic
colesterol sau urinal pe mese
scaune şi birou se înalţă
teancuri de fişe medicale

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie interactivă

Cartea mea cică e marfă
şi-au pus-o deci sus pe raft
de-acolo cântă la harfă
al meu înger pus pe caft

N-am ce căuta pe raft
raftul meu poftim e mâna
ea-mi şterge visul de praf
potrivind pe ceruri luna

Raftul meu poftim e mâna
ea poate cânta la harfă
prietena mea limba româna
prieteni nu este marfă

Luna doarmă sus în rafturi
poezia mea zguduie paturi

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-i prea sus, nu are nicio perspectivă.

Marin Preda în Inventeme (21 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul şi gazelele

Un leu din junglă, dur, cu labe grele,
Ce jinduia la pulpe de gazele,
Trecu şoseaua, mirosind o urmă,
Lăsată mai-nainte de o turmă,
Ce-a traversat prin zonă nemarcată,
Cum trece ea de fiecare dată...
Şi, neatent, cu gândul la cărniţă,
Căzu, atins de-o blondă şoferiţă
Ce n-apucase iute să frâneze
Şi-alunecă pe nişte căcăreze
Lăsate de gazele-n traversare...
Şi bietul leu, nenorocire mare,
Lovit de jeep în dosul personal,
Ajunse cu salvarea la spital.
"Să fie ale dracului gazele,
Şi oamnii tâmpiţi ce fac şosele
În plină junglă!" - blestema de zor
Şi se-angajă în faţa tuturor,
Cuprins de jale şi de mare febră:
"M-am hotărât, de mâine, trec pe zebră!"

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clasa de mijloc e totdeauna mai sus.

paradox aforistic de David Boia (19 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea asta, peste un tiran precum Hitler şi Stalin şi peste un alt tiran precum Filip al Doilea şi Carol Quitul, sus, sus, în ierarhia universală mai tronează un Tiran. Unul singur. Să-l scriem cu litere mari căci pentru El şi pentru înfricoşătoarea Lui faimă au pătimit şi au urlat veacurile. Îl văd, pe acest Tiran, la orizont şi deja aud gemetele, chiar strigătele noastre căci noaptea ce ne va pogorî în oase va aduce cu ea, nu Pacea aşa cum a promis-o şi a făcut-o pentru psalmist, ci Groaza.

Emil Cioran în Istorie şi utopie (1960)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi peste suferinţe

Cad lacrimile pe asfalt
Şi se transformă-n inimioare,
Dulci picături vin din înalt,
Acolo sus, ceva ne doare

Cad lacrimile peste noi
Şi cerul plânge îngereşte,
Prea am rămas în suflet goi,
Deşi Iubirea ne doreşte

Cad lacrimi, Doamne, cad de sus
Şi se transformă-n fericire,
Căci sufletul nu a apus
Şi îşi doreşte iar iubire

Cad lacrimi mari, dar nu din nori,
Peste păcate şi dorinţe,
Când le atingi începi să zbori,
Lăsând în urmă suferinţe

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oveştene

Plaiurile ardelene
mi-au ţesut copilăria
cu izvoare şi cu flori
cu oiţe şi cu stele
ce te-mbie adeseori
în cuvinte
printre ele
Dealul Blaghii
parcă-l văd

surâzând în depărtare
Valea Târgului alături
cât de scumpă faţă are
înspre sat
mai jos din stânga
Oveştene ne surâde
şi clipind din ochi uşor
ne îndeamnă
ne îmbie
să urcăm pe un răzor

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 noiembrie 2009)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scut

Iubirea ma apara,
de aceea port
fruntea sus, in exil printre oameni.
Cand ziua decade si cand, spre apus,
Cumpana linistita se-nclina,
o, atuncea, de sus,
primesc o tristete senina.

Ochii mei in extaz ratacesc
spre adancul fantanii unde stelele scapara.
O, de al stelelor dor ma topesc
si m-as duce la ele,
dar Iubirea ma apara.

Cu graiuri nebune ma cheama,
in lunci, cantatoare Undine.
Si cand sa le ajung, Piaza Rea
ma trage la dansa: la mine, la mine!
Dar ma insoteste acel Cineva,
Iubirea, pururi cu mine.

poezie celebră de Emil Botta din volumul: Pe-o gură de rai
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!