Poezii despre discursuri de sfarsit de liceu, pagina 27
Înțeleptul
Când ai înțeles că viața
Face numai ce vrea ea,
Că într-o zi se rupe ața
Și în neant vei dispărea.
Când ai înțeles că lumea
Are-o fire trecătoare
Și că ea nu este culmea
Fericirii viitoare.
Când ai înțeles că toate
Vor ajunge la sfârșit
Și vor fi pe rând uitate,
Înțelept ai devenit.
poezie de Octavian Cocoș (14 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înțelepciune, poezii despre viață, poezii despre uitare, poezii despre sfârșit, poezii despre fericire sau poezii despre devenire
Poveste fără sfârșit (va continua...)
Printre porii albaștrii ai mochetei
rup gâtul firimiturilor
cu piciorul
vine sfârșitul lumii...
tunete și potopuri
va exista oare cineva
să-mi întindă o mână de ajutor
din lemnul de pod
putrezit
sub mocheta
pe care călca Noe
cu arca...
Animalele 2 câte 2
urcau ușa
ca să nu fie ploaie
ca viața...
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zoologie, poezii despre sfârșitul lumii, poezii despre poduri, poezii despre ploaie, poezii despre picioare, poezii despre lemn sau poezii despre existență
Eu te știu...
Eu știu despre tine ce nimeni nu va ști
sufletul ăla copac cu mii de ramuri
ce-nmugurește atât de tăcut
și mai știu și luna ta plină de vise
înjunghiate de necuprins
și mai știu și tâmpla ta
ce o așez în fiecare răsărit pe pieptul meu
să auzi bătaia dintre noi
acel suntem
cu un singur sfârșit....
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre crengi sau poezii despre copaci
Repaos
(...)
O, fără să presimti ce drumuri se-ntretaie,
Un zâmbet vag ai ridicat spre astru.
Acum când totul s-a sfârșit de mult
Când am pierdut din mână
Misteriosul fir,
Uitat de mine însumi și de toți,
Bărbos, murdar, cu ghetele-ncărcate de țărână
-Iată,
Privesc de-aicea astrul,
Ca să-mi răsfrângă totuși
Raza privirii tale
Oricum, oricând,
La fel înduioșată.
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre astre, poezii despre zâmbet, citate de Camil Petrescu despre zâmbet, citate de Camil Petrescu despre sfârșit sau poezii despre barbă
Ce este viata?
Ce este viata?
Un nor de praf care parca se spulbera cand vine ploaia!
Ce este viata?
Un ocean intins care parca nu mai are sfarsit!
Ce este viata?
Culorile, florile, Tu esti viata!!!
poezie de Andreea Brigitte Erdei (iunie 2006)
Adăugat de Andreea Brigitte Erdei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ocean, poezii despre flori sau poezii despre culori
Clipe care nu se mai repetă
Ai crede că trăim de două ori
Când din țărână noi venim
Și în țărână suntem călători
Ca mai apoi din altă destinație
Să vrem ca într-o meditație
O clipă doar să mai trăim, o viață
Ajuns acolo sus ai remușcări
Că timpul l-ai trișat de-atâtea ori
Gândind ca niciodată n-ai să mori
Aș da orice să pot să îndrept
Greșeli fără de vină și clipe de tandrețe
Să fiu iertat, să pot să iert
Aș vrea să mă întorc în anii de liceu
A ta mare iubire aș vrea să fiu doar eu
Știu, nu e ușor, dar sper, nici nu e greu
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre vinovăție, poezii despre reîncarnare, poezii despre moarte, poezii despre liceu, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
În zăpadă
La adevăr să cugetăm -
Durere multă!
În sfârșit entuziasm
Până la moarte.
Noapte de iarnă
Curată tu ascetă!
Comentarii
Textul poate fi considerat ca o etapă preliminară, ca prima versiune a anului 1915 publicată sub titlul "Capitularea nopții" în revista "Brenner". Chiar dacă singura imagine supraviețuitoare este "asceta" asociată cu răcoarea: (V. 5-6) "Noapte de iarnă / Curată tu ascetă!
Fără ultimele două versuri, textul ar fi găsit cu siguranță o clasificare diferită, și anume aforismul. Un aforism cu afirmații destul de simple: să gândim că adevărul aduce durere. Cei care gândesc suficient vor fi răsplătiți cu "entuziasm", îmbogățire spirituală care îi însoțește la moarte.
Versurile duble finale includ entuziasmul "În sfârșit entuziasm/Până la moarte", un conținut religios care așază un act de har în orizontul posibilelor interpretări. "Până la moarte" este, în plus și un vers ambiguu citit ca - "în sfârșit entuziasm" - restricție, în măsura în care se amintește că acest entuziasm este încheiat printr-o moarte inevitabilă. Totuși, s-ar putea numi și contrariul, și anume o certotudine că moartea este doar una fizică, dar că "entuziasmul" se va împlini în tranziția către o formă de existență post-existențială.
Referindu-se la legătura dintre imaginea "asceta" și sora dragă a lui Trakl, Margareta, ar fi posibilă o altă interpretare, și anume legătura cu această soră după moarte: ideea că sora lui Trakl se adresează într-un poem, după moarte, lui Trakl. Ca o apoziție, totuși, "noaptea de iarnă" este chiar "asceta pură". "Răcoarea" la Trakl are adesea o conotație pozitivă, aceea de calmare, de oprire a durerii. Moartea, noaptea de iarnă și existența monahală se suprapun în imaginea unei existențe împlinite.
Ca poezie, textul câștigă un sens, în măsura în care acesta indică o dimensiune mai mult decât o trecere în revistă: subtextul conținutului aforistic.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre noapte, poezii despre aforisme, poezii despre imagine, poezii despre durere sau poezii despre adevăr
Eternitate
În rotunjimea clipei am găsit
eternitatea.
Tabloul zilei, din minute și ore
e alcătuit...
E o fereastră prin care veșnicia se scurge
grăbit...
Văd viața scurtă dar și
fără sfârșit...
Sufletului meu, deși-i nepieritor,
îi dau motive mii să- i crească aripi de nemurire,
ca zborul să-i fie ușor,
înmiresmat de armonie.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre ore, poezii despre minute, poezii despre creștere sau poezii despre aripi
Reîncarnare
Ești întruparea
Altei vieți
Din care secol
Ai venit?
Și m-ai găsit
Tocmai pe mine
Să port...
Ce ai suferit tu!
Mă faci felină...
Mă faci flutur...
Mă faci
Frumoasa ce-a murit!
Îmi pui în ochii mei
Lumină...
Sau pui durerea
De sfârșit!
Tu du-te...
Suflete străin
Și lasă-mă
Cu viața mea!
poezie de Doina Bonescu din Clepsidră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre lumină, poezii despre frumusețe sau poezii despre feline
Poemul zilei
Un răsărit luminos
De excepție
Ce va umple goluri
Cu spirit și măiestrie
Cu meșteșug și vigoare
Sinonim cu infinitul
Un fenomen serafic
Care se impune
De sine strălucitor
Odisee perpetuă
Departe de incidentul
Oricărui asfințit
El nu se înclină
Nici nu se pleacă
Și nu crede în sfârșit
Pentru că nu are final
Și suie și se-nalță
Tinde numai spre zenit
Ca un înger
În straie apriorice.
poezie de David Boia (8 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre infinit