cei 7 ani de acasa

Bolşevicii

În şiruri dese vin cu surle,
Cu tobe şi cu clopoţei
Un fel de saltimbanci purtând cu ei
Păduri întregi de ramuri de măslini.
Ce saltimbanci sunt cei mai mari mişei
Ce îşi ascund obrazul asasin
Sub altul fals, fardat, placid, blajin
Să poată fi luaţi drept mieluşei
Şi reuşesc având cu ei complici
Pe cei mai mulţi, pe cei mai nătărăi
Ce strâns legaţi de zgardă
Terci şi bici se lasă
Duşi de cei mai mari călăi
Sub nume blestemat de bolşevici
În ţarcuri nu de zimbri, de cobai
Poţi şi aşa să zici.

poezie de Daniela Gumann din Florile cireşului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii şi lumina unui înger

îngerul brumaru nu este
decât cu 22 de ani mai bătrân decât mine
totuşi îi spun domnul înger
(?!) aşa
cum şi unei stele anume
doamna betelgeuse îi spun, sărut
mâna de miliarde de ani

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ani doăzeci şi unu-am ars în chinul...

Ani doăzeci şi unu-am ars în chinul
Amorului, visând o zi mai bună;
Madona, cu-a mea inimă-mpreună,
Alţi zece ani e-n cer, şi-mi plâng destinul.

Condamnă-mi viaţa, care-a fost să-mi fie
Fără virtuţi şi de greşale plină;
Dar clipele ce-or fi să-mi aparţină,
Mărite Doamne, dărui-le-oi ţie.

De anii-n van pierduţi ce rău îmi pare!
O, de i-aş fi trăit cu chibzuinţă,
În pace, şi de chin în depărtare!

Tu, Doamne, cu suprema ta voinţă
Pogoară-te spre mine-ntru salvare,
Că-mi ştiu greşeala şi nu-mi dau iertare.

sonet de Petrarca din Antologia de poezie universală (2004), traducere de Pavel Darie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul paşilor de ani

Călătoream prin timp cu paşi de ani,
Plecând din azi şi toată lumea lui
Ca un descânt în fumul de şamani,
Ca un regret din ţărmul nimănui.

Mă adânceam în timpuri de-altădată,
În ani de tinereţe, străbătând
Acelaşi drum ce se oprea îndată
La clipa cu "adorm cu tine-n gând".

Iar paşii mei, când mulţi, când mai puţini,
Te întâlneau şi se opreau acolo,
Întregul dor voind să le alini,
Vestală, tu, slujită de Apolo.

Olimpul nostru-n suflete era,
Şi-l parcurgeam ţinându-ne de mână;
Privindu-te, ştiam c-o altă stea,
În locul tău, nu-mi poate fi stăpână.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-o viaţă către tine

Spre tine vin, când spun că vin acasă,
Deşi mereu mă risipesc pe drum,
Ce caldă e întoarcerea, acum,
Şi bornele şoselelor m-apasă.

Mă tem că nu ştiu când şi nu ştiu cum,
Pe-o sanie, în iarna friguroasă,
Cei ce scrisori la tine-n poarta lasă,
Mă vor aduce într-un fel postum.

Ceva, probabil, se va întâmpla,
Că mâinile ce eu le port cu mine,
Au şi plecat spre tine, să se-nchine
Şi cred că ştiu şi tălpile ceva.

Oricum, am să ajung la casa ta,
Căci am plecat, de-o viaţă, către tine.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciunul

în poza de iertare şi zbor
e un fel de acasă pe jumătate.
dealuri de nea în poză au rămas,
Crăciunul în prag se arăta.

clopoţeii sunau şi ursul dansa,
apusul se umplea de colinde.
pe dâra aceea de timp şi mama şi tata
şi bradul ieşit din poveste erau,
azi toţi sunt plecaţi într-o rugă cuminte.

colindele mai sunt
şi ursul dansează
şi tobele bat,
un fel de acasă mai este şi azi,
Crăciunul întreg e cu aducere aminte.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oceanul

Oceanul îşi are peşterile lui sub ape,
Singuratice şi-adânci, unde se tace.
Deşi pe val zburdă zgomote şi furii cât încape,
Dedesubt e linişte şi pace.

Acolo-şi au lăcaşul spirite crâncene, duhuri,
Acolo, vii, ţin sfat cei care pentru noi par ireali,
Şi-acolo-s cei pe care-i plângem, în adâncuri.
Cei tineri, cei frumoşi, cei buni şi cei leali.

Marinari trudiţi se odihnesc la umbră şi răcoare
În apa vie-a împărăţiei lor albastre,
Singurătatea oceanului li-i binecuvântare
Şi-s vegheaţi de raza blândă-a miilor de astre.

Pământul are griji, pământul poartă vini,
Neliniştite sunt mormintele din cimitire,
Dar somnul marinarilor e lin şi patul fără spini,
Sub valuri de velur, îmbrăţişaţi de prima lor iubire.

poezie de Nathaniel Hawthorne, 1837–1842, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cu toţii ucidem ce ni-i drag
Şi-ntindem morţii prada;
Omoară unii măgulind,
Ori cu dojeni, cu sfada:
Cei laşi ucid cu sărutări
Iar cei viteji, cu spada.

poezie celebră de Oscar Wilde
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica de moarte

Într-o zi Bird i-a pus tatălui său o întrebare; avea şase ani:
Tată, unde eram acum o sută de ani, înainte de-a mă naşte?
Unde voi fi o sută de ani după ce voi muri?
Tată, ce se va întâmpla cu mine după ce voi muri?
Fără să scoată un cuvânt, tatăl său l-a lovit peste gură,
i-a rupt doi dinţi şi i-a umplut faţa de sânge,
iar Bird a uitat frica de moarte.

poezie de Kenzaburō Ōe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemările inimii

iubitule aştept s-aduci acasă împăcarea
singurătatea să o atârn în cui
în nerăbdarea mea vuiesc ca marea
în sufletul meu voiesc să te încui.

am pus în rame amintiri cu noi
trenul fericirii să-l aduci cu ţine
vin-o prin ninsoare sau prin calde ploi
luciri de smarald tu porţi în retine.

în torent sonor ascult paşii tăi
scuturaţi de coşmar şi de întristare
inima iubitoare poate stinge văpăi
te voi strânge-n braţe ca o încleştare.

te aştept iubite să aduci acasă
surpriza de viaţă cea mai preţioasă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!