adevarat

Fericirea uneori ne fierbe fără să ştim

Iubitul meu imaginar dragă Kitty sună fantastic
Un adevărat SF verbal Dar asta e Sunt îndrăgos
tită Sunt îndrăgostită Sunt îndrăgostită Sunt aşa
de fericită că-mi vine să ţip Doamne se-aude
Simt cum fericirea fierbe-n mine Alături cineva
îşi toarnă un Chateau Latour 1932 într-o cupă
de cristal Mâncăruri şi porţelanuri extrafine Gus
tul fabulos al vieţii mă ameţeşte Simt camera învâr
tindu-se în jurul meu Offf şi soarele din plafon ca
re nu mai apune odată Unde naiba mi-i pistolul
Vreau să dorm

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (24 mai 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unica fiinţă

Mama mea, icoană sfântă,
Mama mea, suflet de pâine,
Tu eşti unica fiinţă
Care în sufletul meu veşnic va rămâne.

Va trece timpul peste mine,
Va trece timpul peste noi,
Dar tu vei fi unica fiinţă
Care mă va apăra de vânt şi ploi.

Pentru tine, scumpă mamă,
Aş trece munţii în zbor,
Căci tu eşti acea fiinţă
Care mi-ai dat un viitor.

În faţa ta mă închin
Şi multă sănătate îţi doresc,
Căci tu eşti unica fiinţă
Pe care cu adevărat o iubesc.

poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

De laşi...

De laşi adânc o rază a iubirii,
Ce sufletului ţi-a zâmbit,
A-ţi fi pătruns întru substratul firii,
În dragoste te-ai regăsit.

Fiindcă-atunci, când constatând valoarea
Vreunui suflet îndrăgit
Neîndoios tu îi arăţi ardoarea –
În dragoste te-ai regăsit.

Şi sfâşiat complet sălbăticeşte,
De un amor înfometat,
Supliciu-i ce natura-ţi covârşeşte
Total te-a metamorfozat.

Că ne-am zărit nu-i pură întâmplare,
Ci poate-aşa ne-a fost ursit,
Şi-nclin să cred c-o stea strălucitoare
În ceruri ni s-a pregătit.

[...] Citeşte tot

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (23 august 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă...

Şi dacă am murit în ziua ceea
Când, pe-un peron de gară, uşor, am lunecat,
Şi dacă azi din mine trăieşte doar ideea
A ceea ce-mi închipui că e adevărat...

Şi dacă sunt doar umbră, nălucă rătăcită,
Pierdută prin noianul mirărilor deşarte
Ce nu mai ştie dacă e lacrimă trăită
Sau strop de veşnicie din infinita noapte...

Şi dacă orice zgomot din liniştea mirată
E-o clipă din tăcerea măreţului divin...
E-o reverie simplă, e lumea nevisată
Sau paşi purtând o viaţă, o urmă, un destin?

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sâmbăta lui Ingrid

în fiecare sâmbătă mă întâlneam cu Ingrid undeva la marginea oraşului,
acolo avea o căbănuţă plină de praf şi lucruri inutile.
în prima zi m-a învăţat cum să sting ţigările de pielea ei încinsă de dor,
asta îi mângâia orgoliul şi se simţea cu adevărat împlinită.
după o luna învăţasem să ne tăvălim printre macii de pe dealurile din Lahti,
lumea devenise bănuitoare, ne credea îndrăgostiţi de legendele cu dragoni ce scuipă
flăcări
dar noi ştiam prea bine,
că nu e aşa.

seara ne costumam în oameni trişti şi ne dechideam aripile în zadar,
vinul ieftin nu ne ajuta să trecem peste prăpastia veşniciei,
nici măcar el.

poezie de Eduard Dorneanu (23 iulie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un inger cu chip de om

Te privesc... da!
Te simt şi eşti adevărat.
Însă privirea ţi-e atât de tulbure
Încât pare înecată-n lacrimi.
Buzele tale, vinete de mort,
Par a fi îngheţate
De răsuflul unei pasiuni pierdute,
Iar vocea ta amară
Este adormită în armonia
Cântecului îngerilor.
Mâna mea firavă
Îţi mângâie uşor chipul,
Parcă de teamă să nu se spargă
Şi să nu-l mai zăresc.
Trupul tău subţire
Mai are puţin şi se frânge
Din mijlocul tras ca prin inel.
Şi totuşi pari atât de puternic
Ca şi cum ai fi
Un înger cu chipul unui om.

poezie de Elisa Mihaela Iordache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri de iarnă

Mă pierd în plete de ninsoare
Şi feţi-frumoşi îmi ning în păr,
La mama vin cu nerăbdare,
Zburdalnic, prin nămeţi de dor.

Pe tâmpla-nzăpezită arde
Necunoscutul în apus...
Aud aceleaşi vorbe calde,
Dar tu, măicuţă, tu, te-ai dus...

În neguri de argint coboară
Pe şerpuielnice cărări,
Precum un tulnic, o fecioară
Spre-a-mi lumina a vieţii zări.

Vezi?! Suntem troieniţi la tâmple...
Prin dantelate râuri pier
Şi vise şi tăceri şi doruri
Şi clipele cu-al lor mister.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi tăcere

Cine ştie dacă mai ţii minte
Vocea care ţi-a ascultat viaţa
Şi îţi îmbracă în poezie
Paginile goale ale zilelor tale...
În timp ce vremea se scurge spre seară
Vântul a luat timpul ca un fum...
În apropierea tăcerilor mele
Eu voi fi cea pe care
O vei vedea cu adevărat.
Când vei fi gata să te uiţi şi
Ce vei răspunde timpului
Care încă mă întreabă?
Azi te-am putut auzi din nou
În ecourile cuvintelor care mă caută
În acele lucruri în care ai fost
Şi-n care ai devenit zgomot
Şi apoi tăcere...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai întrebat cine sunt??

Tarziu in noapte mi-ai pus o întrebare
Este adevarat? Oare atunci ca nu te mai doare

Invata-ma in continuare, cu ale tale clipiri usoare
Unde sa te ating, din crestet pina la picioare
Banuiesc si doresc sa te incalzesc precum un soare
Etern am sa te iubesc, cu multa savoare
Sa ma doresti si tu, fiinta cu valoare
Cum vrei tu, v a fi a mea infatisare

Mai mult, în fiecare zi, clipa trecatoare
Am să-ţi ofer inimioare
Ramin linga tine, ca demonstrare
Crede in forta mantuitoare
Este iubire mare
La tine am aflat acea suflare
Asemanare precum o luminare cu lumini bizare...

poezie de Florin Găman (5 iunie 2019)
Adăugat de Florin Găman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dramaturgul şi poeta

Un dramaturg cu pasul rar
Se-ntreabă: Câte piese am?
Din ele câte au succes
Şi câte fără înţeles...?

Oricum, rămân apreciat
Şi deseori aplaudat,
Infatuat nu pot a spune
Faţă de cei fără de nume

Privi spre mine la un vers
- Tu te cam plimbi prin univers.
- Adevărat, şi Terra-i stea
În univers pe undeva.

- Tu nu ai înţeles deloc...
Vrei să te laud chiar pe loc?
- Nu... nici gând, maestre,
Eu iau viaţa aşa cum este.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!