a+doua+sansa

În cazul în care două idei ale visului, care au un singur punct de contact, fuzionează pentru a introduce în conţinutul manifest al visului o imagine mixtă, o imagine al cărei nod central inteligibil va corespunde detaliului comun, în timp ce detaliile particulare ale celor două idei nu vor mai fi reprezentate în vis decât prin accesorii confuze.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am şansa de a fi medic: a consola, a asculta, a linişti, a oferi îngrijiri fac parte din rutina zilelor în care îmi exercit profesia la spital; în unele zile, acest fapt mă oboseşte şi mă apasă puţin, dar, în ansamblu, exercitarea acestei profesii, care îmi permite să-i ajut pe ceilalţi, a fost pentru mine o binecuvântare.

Christophe Andre în Şi nu uita să fii fericit
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înviere

Mi-e trupul sarpe rupt in doua
de legea Ta: si-a zvircolit
chemarea pina-a asfintit
durerea a-mpletit cu roua

coroana de-nrosiri si spini
pe fruntea rugii mele noua
c-un singur trup si lacrimi doua
Imi creste, sumbru, din ruini

un epitaf de amintiri
- rugina vrerilor de noapte
pierdute-n sure prafuiri

ca inchinarea unei toamne
-Sa strig in lespede de soapte
c-am inviat in Tine, Doamne?

poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi transmit

Fără să vreau, fără să vrei, fără să vrea
trăim, eari, era.
Va fi doamne, va fi
alb, roşu, gri.

Convenţie, convenţiune!
Pe cele cinci degete te pup minune,
pe cele două lungi picioare
pe cele două mâini cu subţioare

Oh şi deasupra capul verde
şi mai deasupra norul negru...
Vine un duh care mă pierde
tot demn şi tot integru...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu două fete în poemă...

Poem interior: gândire
Tenace, surdă, fără chip,
Ţâşnind din inimă, lucrând
Carnea şi spiritu-n iubire.

Poem exterior: obraz
Şi muzică, aripi de flăcări,
Ce-l poartă-n spaţiul adâncit
Către lumina fără nori.

Sunt eu, eşti tu, o dublă temă
Limpede-avânt, durere sumbră -
Cu două fete în poemă,
Unite cu-n sărut în umbră.

poezie clasică de Pierre Nothomb din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există şi legături în care iubirea se transformă treptat în prietenie, ea fiind şansa şi speranţa căsniciilor la bătrâneţe, dar în mod normal iubirea se transformă în cu totul altceva - în ură, în repulsie, în plictiseală, în silă sau în cruzime - cel mai rar în prietenie! «Să rămânem prieteni», de regulă, este dovada că înainte nu s-a petrecut nimic asemănător cu iubirea.

citat din Vladimir Drăghia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă două mâini rebele

Dacă două mâini rebele
nu te-ar ţine orb mereu,
te-ai opri în clipe grele
şi privind cu dor la stele,
ai vedea că-i scris pe ele:
Dumnezeu!

Dacă două vechi zăvoare
nu te-ar ţine surd mereu,
ai şopti: Ce meşter mare
scoate păsări cântătoare?
Şi ţi-ar spune orice floare:
Dumnezeu!

Dacă marea întristării
nu te-ar ţine rob mereu,
ai şopti în largul zării:
Cine-i Tatăl îndurării?
Şi ţi-ar spune valul mării:
Dumnezeu!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cele două intenţii perturbatoare poate exista un raport de conţinut, caz în care intenţia perturbatoare contrazice intenţia perturbată, o rectifică sau o completează. Sau, dimpotrivă, nu există nici un raport între cele două tendinţe şi atunci cazul devine mai obscur şi mai interesant.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

destin (vezi şi soartă)

Destinul nu este o chestiune de şansă, este o chestiune de alegere; nu este un lucru care trebuie aşteptat, este un lucru care trebuie realizat.

definiţie clasică de William Jennings Bryan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monogramă din două în două decenii

Scriu tăceri cu dată fixă...

Port din vara mâinilor trudite
tricotul zărilor cu nume de copil.
Asortai iscusită dorinţe la vedere
într-un nou-născut ghem de femeie.

Zâmbesc aducerilor aminte.

Mâneci clopot pentru îmbrăţişări,
guler rotund cu temeri ovale,
buzunarul tahicardic din piept,
monograma iubirilor mele.

Deşir toamna brodată pe tâmple.

Mă strâng, uneori, tăinuitele cuvinte,
desfac nasturii tăcerilor absolute,
subiectivă, respir din când în când,
oameni şi emoţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!