Mama Naturďż˝

Cine este Moş Crăciun

Bate cineva la uşa noastră
Zice mama că e Moş Crăciun
Stau emoţionat lângă fereastră
Şi-am uitat ce trebuie să-i spun.

Moşul intră cu-ale lui veşminte
Roşii ca văpaia unui foc,
Mă întreabă dac-am fost cuminte,
Însă eu nu pot vorbi deloc.

Pune pe covor o trăistuţă
Şi mă cheamă să mă duc la el
Scoate apoi din ea o maşinuţă
Şi-un pistol cu capse mititel.

Simt o bucurie atât de mare,
Încât nu îi las niciun răgaz,
Ci îi sar de gât cu nerăbdare
Şi îi cade barba de pe-obraz.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (24 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere de mamă

Durere în suflet de mamă,
Vulcan irosindu-şi plângerea în cuvinte
Încărcate de non-sensul trăirilor.
Zvâcnesc tâmplele de durere,
Plânsul interior este sugrumat,
De ramurile amintirilor
Pe care au crescut fluturi de gheaţă.
Caut revenirea la mama-materie,
Trăind în anonimat.
Nu mai vreau să simt
Cum îmi picură-n suflet
Lacrima despre care au tot scris poeţii...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

aveam încredere oarbă în oameni şi
iubeam florile pisicile şi câinii
iubeam zborul şi ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam şi pe Dumnezeu
dimineaţa la amiază şi seara

îmi iubeam singurătatea

ştiu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
şi-mi descompuneam ura în jurăminţi
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar şi atunci când mama
îşi alunga frica iubindu-mă...

oricum m-aş gândi oamenii au dreptate

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Garofiţa

Degajând multă iubire,
Cu faţa îmbujorată,
Cu lacrimi de fericire,
Mama spune despre fată:

"Garofiţa e o floare
Crescută-n grădina mea.
Cu lumină de la soare,
Ferită de vreme rea".

Cu căldură sufletească,
Având tot ce şi-a dorit,
A continuat să crească,
Mama, visul şi-a-împlinit.

Acum cu ea se mândreşte.
E aşa cum şi-a dorit.
O vede cum înfloreşte,
E copilul ei iubit.

poezie de Dumitru Delcă (4 mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul sfânt

desprinde-te din humă
mamă
desprinde-te şi lasă-mi
semn pe frunte
să ştiu că sunt şi voi rămâne
altfel decât copilul nimănui

doar gânduri indecise
molcome ca şi visul
doar gânduri reci
îmi săgetează fruntea
tu vezi şi ştii
cum sângerează plopii
când se desprind de lut

atât de searbădă singurătatea
mamă
peste eterizate sfinte săruturi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare românească

"Ce–ţi doresc eu ţie"
Biată Românie,
Ţară strămoşească,
Cu glie bogată,
În lacrimi scăldată,
Leagăn de cântec,
De jale şi dor,
Fii-ţi rătăciţi
Ce scutecu-ţi poartă,
Să-ţi revină acasă,
Românie mamă,
Orfană rămasă
De cei mai buni fii.

Biată Românie,
Gloria-ţi străbună,
În lupte purtată
De eroii ţării,
La ce ţi-a folosit?
Când ţara mai toată,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (4 ianuarie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcini şi soare

Eram în vremea lui April
o ciocârlie ridicată peste viaţă şi moarte
o floare, un tril,
un imn
venit de departe,
un copil,
o frunză
ca un zmeu de pânză.

Ţineam cu o mână
păpuşa de lână
pe drum neumblat,
plângeam, mamă,
cât te-am căutat.
Mă muşca pământul
plin de mărăcini,
mă-ntâlneam cu vântul
venit din vecini.
Eram în vremea lui April,
voiam să fiu mare,

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discuţie

În vis se-abate mama pe la mine
să vadă ce/cum o mai duc
da mamă, am de toate,-s bine
nu, nu trăiesc ca un haiduc
pe pat, nu, nu mai ţin cărţi vraf
curând am şters icoanele de praf
nu, nu s-au rupt, fiindcă sunt sub geam
pe Sfânta Filofteia, da, o am
da, mă închin atuncea când le şterg
nu, la biserică nu prea mai merg
de toate am, nu-mi trebuie nici bani...

doar tu nu eşti, de-atâţi şi-atâţia ani

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măicuţa mea dragă

Mama nu-i un simplu nume
Poartă-i mereu recunoştinţă.
Mama te-a adus pe lume
Ea este cea mai dulce fiinţă.

Ţi-a stat la căpătâi mereu
Spre calea corectă te îndrumă
Un înger trimis de Dumnezeu,
Iar dorul de ea te sugrumă.

Şi multe lacrimi ea a vărsat
Doar din cauza ta câteodată,
Însă întotdeauna te-a iertat,
N-a stat pe tine supărată.

Nu uita, câte zile tu trăieşti
În inimă-ţi va fi mama stăpână.
Dovedeşte-i cât de mult o iubeşti,
Sărută-i cu drag îmbătrânita mână.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (18 februarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mai dă-mi mamă două palme
să mă pălmuiesc cu ele
să-ţi iau aerul din piept
când te strâng la despărţire
să-mi mai dai şi două fire
de priviri înlăcrimate
să-mi scrâşnească-n amintire
neuitate...
Mai dă-mi mamă două palme
două
câte una din iubire!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!