Toate rezultatele despre +satul +meu, pagina 27
Unui "dotat"
Are mult creier băiatul,
Nu-i deloc deficitar,
Asta știe întreg satul,
Dar "pane"... că-i bucătar.
epigramă de Paul Constantin (29 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia ideală
Mă-ntrebi cam ce femeie îmi place, Flaccus? Iată:
Nici una prea ușoară, nici prea neîndurată.
Îmi place o femeie de felul mijlociu:
N-aș vrea să mor de foame, dar nici sătul să fiu.
epigramă de Marțial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără vaccin
Din doi nori gri vopsesc pereții
casei din satul de cenușă
plimb trafaletul greu al ceții
atent să nu stropesc pe ușă
obloane dau cu cer turcoaz
adâncu-mi spune că-i divin
și-ntind pe prispă acest caz
de vis turbat fără vaccin
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau iarăși teme
Toamna-i anotimpu-n care
Sunt în floare crizanteme
Când s-a dus vacanța mare
Și vreau iarăși să am teme.
Fără mine școala oare
N-a fost totuși plictisită,
După cum și tabla pare
C-a fost neagră, necăjită?
Clopoțelu-ntreaga vară
A stat într-un colț cuminte,
Bucuros el scoate iară
Clinchete ca mai -nainte.
Am intrat iar în viteză
Ore lungi și recreații,
Tare dor îmi e de-o teză
Ce sătul sunt de distracții!...
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza din Irundel și Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Îmi amintesc o dimineață de vară din satul meu argeșean, Mârghia. Eram copil. Dormisem pe prispă și m-am trezit cu fața spre răsărit. Cerul avea o culoare înnebunitor de frumoasă și, privindu-l, mi se părea că mi se adresează, că vrea să-mi spună, uite, exist! Existam, dar nu știam ce sens are viața. Eram prea mic ca să-mi pot răspunde. Dar mi-am propus atunci să aflu. Știu că pare de necrezut, dar de la vârsta aceea, mi-am făcut, pas cu pas, un program de instruire pe care nu l-am mai abandonat niciodată.
citat din Dumitru Constantin Dulcan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis și căutare
- Nu ești sătul de colindat prin stele,
Prin miliardele de ani-lumină
Cât zice-se că-i drumul pân' la ele,
Chiar cu închipuirea cea mai plină
De cosmos și de cosmo-fantezii?
- Acolo-i țelul marii poezii.
- Ce-i marea poezie? Vorbă-n vânt
Cu care ne-amăgim; comod cuvânt
Cu care lesne-acoperi ce nu știi.
Mai bine să ne-ntoarcem pe pământ
Și părăsind călătoria-n vid,
Să cultivăm grădina lui Candid,
Lăsând închipuirea să măsoare
Iluzia-n continuă mișcare
A țelurilor drumurilor lungi,
La care să visezi, să nu ajungi...
Și poate-aici s-ar întâmpla să fie
Și mult râvnita mare poezie
Ispititoare
Căci totul este vis și căutare.
poezie celebră de Alexandru Philippide din Vis și căutare (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cine dă, lui își dă...
Lângă un sătuc de munte, în hățișuri nepătrunse,
Un bătrân, adus de spate, un bordei mic își făcuse
Sub un fag cu umbră deasă, din pământ și din nuiele,
Petrecând în sărăcie, între flori și păsărele.
Făr de nici-o mângâiere, far de nici-un ajutor,
Rezemat în niște cârje, sprijinea al său picior.
Chinuit așa, sărmanul, își ducea al vieții fir,
Până când l-o duce lumea din bordei, la cimitir.
Uneori, pleca bătrânul către satu-n sărbătoare,
Gârbovit, cu tolba-n spate, să cerșească demâncare,
Arătându-și trist durerea prin zicala lui de pace:
"Cine dă, lui își dă, tată, cine face, lui își face''!
Îl știa de mult tot satul și, la orice sărbătoare,
Cei cu inima miloasă îi da-n tolbă demâncare.
El, atunci, cu voce slabă, mulțumea, zicând cu pace:
"Cine dă, lui își dă, tată, cine face, lui își face''!
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Diaspora Pro Romania
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
În satul cu capre, behăie; în satul cu bivoli, mugește.
proverbe indiene
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
În satul cu porci, râmă și grohăie!
Poet și... poet
Poeți de-o viață, însă ce destine!
Luând chiar faima voastră ca model,
Prea mare-i satul nostru pentru tine,
Iar țara e prea mică pentru... el.
epigramă de Marțial din Din epigramiștii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub patrafir
Am vrut, părinte, de păcate,
De-o fi să mor, să mor sătul;
Îmi iartă cel mai greu din toate:
Că n-am păcătuit destul.
epigramă de Gheorghe Șchiop din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!