stefan klein

Teatru cunoscut

tăceai pe alb cuvântul care cheamă,
ţi-era în sâmbure de fructe veste
ca flori morminte-s în grădini funeste
ce cresc în gândul tău spre ieri în teamă.

când mâine îţi va fi doar de poveste
căzând în amintire, sânge-aramă,
sămânţă-i azi fiinţei încă-n poamă
doar fum de-adie-n pipele celeste.

râzând a teatru-n vămi adiacente
se deschideau corole de sicriu
în pielea ta iubire-n pace-ţi scriu
şi coborând tăcerea în placente.

interioarei zări nu-i da pricină
în raclă cu odaia mea vecină...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia pascală

Din mine chem enigma ta la oaste
să spintec măru-n vămi interioare
minciuna-n iaduri grabnic să coboare
şi raiul tău să vindece năpaste.

În răni pe cuget clipa nu mai doare
ci-i la fântâni cu apele s-adaste
în veşnicii... Lăuntric strig şi-n coaste
îmi simt femei de ieri şi de candoare.

Pe drumul Domnului şezi, dumnezeie
ce dintre-atâtea nunţi te izbândeşti
mireasă culegându-te-n idee
în vârf de buze-n sărutării cleşti
ori a vorbi... În linişte lactee
tu pruncul încă-n veac mai zămisleşti...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Wonderwomen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pâinea amară

sub tălpi venal ni-i tremurând asfaltul,
e existenţa viciu, umbre-ntoarne...

e gândul nostru înhămat la carne
şi-n vis nu suie, cugetând cu altul.

pe clipă veşnicia să răstoarne
de oameni stih căzând în tot înaltul
în mănăstiri de sânge cântă psaltul
mirării din amor şi-n cer lucarne.

îţi beau seninul, limpede femeie...

a fi, nu eşti, totuna te exult
mormântului lăuntric, plumb ce-ncleie.
o poftă ţin sub frunză şi ascult
la noaptea care-albită-i sub idee...

e încă-n nefiinţă drumul mult

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Rain
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tril defect

îmi venerez visarea-n taină mică
şi mă îmbrac în ale tale braţe
de inimă amorul să mă-nhaţe
şi crucea asta-n căpătâi mi-e-amică.

sicrie, în eternităţi paiaţe,
lăuntru-mi scaldă, setea toată-mi strică
pe la fântâni o flacără să-mi zică
de pasăre aceleaşi triluri hoaţe.

mormântul tău e tânăr, sur nu are
în mine, unde e hârtia turlă,
grădini acolo-s în amurg de floare.

pe-o iarnă ce tot vine-n alba surlă
la geam de ochi ţi-am desenat candoare
iar îngerul în şoapta criptei urlă...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Afrodita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproximativ poezie

cunoaşterea luminii umbre strigă,
spre Domnul rugăciune-n penitenţe...
infern de vorbe vis îmbracă-n zdrenţe
pe când de nuntă-n veci îţi dau verigă.

iubindu-ne sub clipelor esenţe,
sub lacrimi moi de timp ce zori irigă
ci-n rouă taine-amorul ne exigă
în miezul simplei noastre existenţe.

adorm la tine sub sprânceana deasă
zidind în urmă veghe-n stih puţin
de sub crepuscul dimineţi să iasă.

iar slava toată sfinţii toţi o ţin
să nu se surpe de cu zbor, mireasă
pe buza ta cuvânt pe-oglinzi devin.

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Poetul tău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coasta

Tu, domnişoară zâmbet rugăciune
La tine am a umbră vamă-n astre
Pe cerul pur de-s răcnete albastre,
Tăcândele merinde de genune.

S-au ofilit misterele în glastre,
Iubirea dezveleşte căi a spune
Cea de a patra-n duh dimensiune
Şi luminează inimile noastre.

Şi aş fugi, dar zău că nu ştiu unde
Căci zările s-au adunat mănunchi
Din veacuri în spinare de secunde.

Beţii îmi suie-n sacrul clipei trunchi
Nu ştiu de dragoste a mă ascunde
Şi cad spre tine, coastă, în genunchi...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Melpomene
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altar de vise

tu ai altar de vise pe retină...
deşi din plumb nu-i aur, la o-adică
în tot seninul tău sunt ploi ce-abdică
din jilţul trist de toamnă şi ruină

la stins de oameni fumul se ridică
din van a veşnic teatrului cortină
sub joc de îngeri, umbră genuină,
exist în pielea ta de şoaptă-n frică

Lumină fortuită spre esenţă,
în oul timpului beţie-n miez
ci plânsul la izvoare-ntemeiez
sub clar de tine-n ludică absenţă

Că temniţa-n eternal de visare
pe sub de nimeni tot o cruce are

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Thalia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slovă despre mine

lumină-mi este liniştea întreagă
în mine chipul tău ce lin revarsă
femeie de vecia lirei arsă
nuntiri cu nefiinţa ce îmi neagă.

cu viaţa către lacrimă întoarsă
duci gândul meu mirări să înţeleagă
peniţa-mi suie vise în desagă
şi-n toate e tăcerea ta neştearsă.

şi ar mai fi cuvinte fără zarvă
ce să ne spună pe un nimb nescris
portiţa de intrare-n paradis
ne-aşteaptă-n coacerea de taine-n larvă.

privind oglinda însă tu eşti doar
o slovă despre mine-n dicţionar.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Balloo
Comentează! | Votează! | Copiază!

La pas de zbor

lumină beau, străjer în ape sure
şi adâncit în doruri colosale
amurgul nedormit cărând pe sale
ca-n noaptea umbrei de-arbore-n pădure.

ebrietatea frumuseţii tale
în respirarea păsărilor pure
îmi alerga prin sânge, să-mi procure
pe drumul meu parfum de soartă moale.

femeie-n gânduri ce-mi încărunţeşti,
prin lume-mi eşti destin şi testament,
al zămislirii dulce element
şi piatră de înmormântare-mi eşti.

genuni deasupra leneş se deschid,
păşim în cer tiptil şi-n zbor lichid.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Kalu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invers sonet

cât încă sânge a fiinţă urlă
necoborând din pământeanul ropot
mai am puţinul din înalta surlă...

înfigu-mi umbra-n larma ta de clopot
şi rugăciunea mi-o agăţ de turlă
bisericii veninde, blândă,-n şopot.

de o eternitate-ncerc te-a scrie
dar nu găsesc spre Paradis cheiţa,
îţi netezeşti de frunză-n trup rochiţa
pe sub aceeaşi ploaie cu sicrie.

ci sunt lăuze nopţi ce cuceri-ţ-a
nesomnul, alb, pe taine bisturie
să taie morb în plaga timpurie
şi să întorc spre tine iar peniţa...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!