sfarsit de toamna

Doi convalescenţi

eram atunci doi convalescenţi
ne reveneam după lunga boală a dragostei,
norii treceu pe lângă noi
ca nişte draperii fantastice,
falduri de plumb
care cădeau
ca o cortină
peste despărţirea noastră.
vântul ne aducea miros de stropi irizaţi
şi ne amintea de miresmele depărtării
iar eu îţi priveam ochii,
acei ochi luminaţi de o aură
plină de tristeţe.
... şi ziua aceea de toamnă
când eu aveam în mână doi trandafiri
şi ne plimbam tăcuţi pe străzile oraşului
n-are să mai fie niciodată.
oraşul acela părea o corabie
care se pregătea să plece departe
şi tu mergeai alături de mine

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (17 august 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E şcoala-n sărbătoare (elevilor de la Liceul din Tinca, Bihor)

Trimit mesaj din pagină de carte,
În miez de toamnă-n clipe mai aparte,
Pitagora, Esop şi Eminescu,
Jack London, Blaga, Iorga şi Enescu.
E pieptul şcolii-n plină sărbătoare,
Zâmbesc complice săli şi coridoare

Iar clopoţelul sună mai vioi
Plăcutele arpegii, ritmuri noi.
Elevi şi dascăli, minunat decor
În cânt şi dans la sărbătoarea lor...
Octombrie ia chipul pitoresc
Brânduşele-n poiană se-oglindesc.

Spre astrul zilei pleacă lin în zbor
Frumoase gânduri pentru viitor
Ce an de an fac toamna luminoasă
De ziua şcolii-n clipa cea aleasă.
De bucurie înfloreşte-n dar
O crizantemă albă în orar.

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Fântâna cu sori (2011)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare de ninsoare

În noaptea nopţii-n lună plină
Fac saltul nalt, ca de felină,
Mă prind cu dinţii de Saturn
Şi-apoi, ca orice taciturn,
Aştept o dimineaţă lină.

În ziua zilelor mai vechi
Ţineam la gât stele perechi,
Acum ninsorile mă-ndeamnă
Să mă desprind suav de toamnă,
Să-mi cânte viscol în urechi.

Şi în secunda cea mai mare,
Care apare şi dispare
Din ceasul care-mi sună trist,
Mă voi lupta c-un sunetist,
În iarnă, viscol şi ninsoare.

Şi-n ora orelor târzii,
Cu minutare sidefii,

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec-joc pentru copii (din folclorul românesc)

Ţăranul e pe câmp,
Ţăranul e pe câmp,
Ura drăguţa mea
Ţăranul e pe câmp.

El are o nevastă,
El are o nevastă,
Ura drăguţa mea
El are o nevastă.

Nevasta un copil,
Nevasta un copil,
Ura drăguţa mea
Nevasta un cupil.

Copilul o dădacă,
Copilul o dădacă,
Ura drăguţa mea
Copilul o dădacă.

[...] Citeşte tot

folclor românesc, din Bărăganul ialomiţean
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două mere ...

Două mere-ntr-o livadă
De abia pot să se vadă.
Unul şade către soare
Rumen, ca o fată mare.
Unul mai la umbră şade,
Crezând că aşa nu cade.
Şi încep cam fără vlagă,
Mai pe bune, mai în şagă,
Să se certe, să se-mpungă,
Cât a fost vara de lungă.
Până-n coş să le culeagă,
Jurai că sunt într-o doagă.
O mlădiţă, ca iscoadă,
Asculta a lor tiradă,
Mirată peste măsură
Cum dau merele din gură.
Şi din sfadă-n altă sfadă
S-a ajuns la busculadă
Toamna, când grăbit, ţăranul,
Le-a scuturat cu toptanul.

[...] Citeşte tot

fabulă de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminică dimineaţă - II

De ce ar trebui să fie reverenţioasă în faţa morţii?
Ce fel de divinitate este aceea care se dezvăluie
Doar în umbre mute sau în vis?
N-ar trebui să se bucure de mângâierea soarelui,
De aroma fructelor, de aripile strălucitoare ale păsărilor
Sau de balsamuri şi de frumuseţea pământului,
Lucruri care au cel puţin acelaşi fermec ca visele despre paradis?
Divinitatea trebuie să trăiască în interiorul ei însăşi:
Vehemenţele ploii, atitudinile ninsorii;
Suferinţa singurătăţii sau entuziasmul de neînvins
Când pădurile dau în floare; sentimentele
Răvăşite pe drumuri ude în nopţile de toamnă;
Toate bucuriile şi toate durerile, amintirea
Unei ramuri verzi – vara şi a unei crengi în iarnă.
Acestea sunt măsurile destinate sufletului ei.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leon (încercând s-o facă pe Ninotchka să râdă): Poate că nu gluma e problema, poate e din cauza ta. Îţi mai dau o şansă. Când am auzit-o pe asta prima dată, aproape c-am murit de râs! Aşa... Un bărbat intră într-un restaurat, se aşează la masă şi zice: "Chelner, adu-mi o ceaşcă de cafea fără frişcă." După cinci minute se întoarce şi spune: "Îmi pare rău, domnule, dar nu mai avem fără frişcă. Să vă aduc fără lapte?" (Ninotchka nu reacţionează în niciun fel.) Chiar nu ai simţul umorului! Deloc! Niciun pic, măcar! Nu eşti deloc amuzabilă! Toată lumea râde la bancul asta, numai tu nu! (Leon se întinde deasupra mesei din spatele lui şi din greşeală cade peste scaun, spărgând totul în jur. Ninotchka râde în sfârşit.) Ce-i aşa de amuzant? (Începe să râdă.)

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretul clorofilei

moto: Daţi-mi doamnă cărţile-napoi
Ca să punem punct la partitură
Că eu ştiu: frumoasa voastră gură,
A mai dus cu mine un război!
------------

Dacă nu comit un sacrilegiu
Doamnă, vă ofer un florilegiu
De urzicături şi epigrame:
Cântăresc abia câteva grame
Dar scânteia n-are greutate
Spiritul pluteşte prin cetate;
Nu se-opreşte dacă nu-l primeşti
Cât îl ai, acela eşti!
Veţi găsi o toamnă şi trei veri
Adevăruri numai în doi peri
Vorbe răsădite-n dodii
Cu miros suav de rodii
Mulţi mi-ar da cu el în cap
Dar m-am ascuns că eu încap

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Butoaiele

Pe drum de toamnă,
dintr-un car cu boi,
se auzea un vuiet de butoi:

-Eu sunt... bum!... bum!... butoiul
care bubuie pe drum!
Sunt bucuros că am volum!
Că doar nu-s buburuz sau bolovan
să tac buştean
ca ăst butoi
ce zace-alături bobotit
ca un buboi!...

Şi-ai casei au sărit năboi
cu paharelele, zicând glumeţ:
-Hai, dă-ne-o probă, maistre vorbăreţ.
-Bum!... Bucuros!
Vă dau!
Dar... mai domol!... căci să vedeţi...
pentru moment, sunt gol...

[...] Citeşte tot

poezie de Alex Donici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile

Sunt surori, dar nu-şi vorbesc.
Câte două se-ntâlnesc,
Patru sunt la numărare,
Ȋntr-un an cu frig şi soare.

Prima e plină de flori,
Aranjate pe culori,
La rever cu mărţişoare,
Cu mieluţi ce pasc în soare.

Ce-a de-a doua-i luminoasă,
Cu soare sclipind pe casă,
Cu lungi drumuri către mare
Şi cu nopţi fără răcoare.

Cea de-a treia vine-apoi
Când rămân copacii goi,
Dar când strângem în cămară
Ce s-a copt întreaga vară.

[...] Citeşte tot

poezie de Simona Epure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!