sfarsit de toamna

Întrecere cu toamna

Prin hăţiş de gânduri s-aprinde-o scânteie,
Pe sub tâmpla stângă fulgeră-o idee...
Să mă-ntrec cu toamna în picturi pe pânză,
Cupru, fier şi aur să-ncrustez în frunză...

Întind şevaletul pe-un colţ de năframă
Şi din sfera dreaptă ţes covor de-aramă,
Pe rugina frunzei de tei şi de paltin
Cad stropii de aur din penel... când clatin...

De sub bolta albastră razele de soare
Ard prin crizanteme şi flori de cicoare,
Prin cireşi pun flăcări roşii cum e para
Când se-aprinde cerul la chindie, seara.

În livezi ard globuri de gutuie coaptă
Şi atârnă prunul şi mărul din poartă,
Brumării şi galbeni strugurii din vie
Se ascund sub frunza verde-ruginie...

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate marile tragedii au happy-end, dar cine poate sta până la sfârşit?

aforism celebru de Stanislaw Jerzy Lec
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când în sfârşit am avut un orgasm, doctorul mi-a spus că nu a fost genul care trebuia.

citat din Woody Allen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contemplaţi întinderea şi statornicia cerurilor, iar apoi încetaţi în sfârşit să admiraţi lucrurile lipsite de valoare.

citat clasic din Boethius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În destinul fiecăruia poate exista un puternic sentiment personal de sfârşit de lume. Se numeşte disperare.

citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

mit (vezi şi mitologie)

Mitul este, la urma urmei, povestea fără sfârşit.

definiţie de Joan Vinge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu poate să rămână copil la nesfârşit, el trebuie să iasă în sfârşit afară, în viaţa ostilă.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată toamna...

Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid aşternut e şesul cu mătasă.
Norilor copacii le urzesc brocarte.

Casele-adunate, ca nişte urcioare
Cu vin îngroşat în fundul lor de lut,
Stau în ţărmu-albastru-al râului de soare,
Din mocirla cărui aur am băut.

Păsările negre suie în apus,
Ca frunza bolnav-a carpenului sur
Ce se desfrunzeşte, scuturând în sus
Foile,-n azur.

Cine vrea să plângă, cine să jelească
Vie să asculte-ndemnul nenţeles,
Şi cu ochii-n facla plopilor cerească
Să-şi îngroape umbra-n umbra lor, în şes.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerbere, nu zic că Bulă nu e deştept, e genial, dar mai greşeşte şi el ca tot omul. Iar Tu [...] | Citeşte tot comentariul

Vara

Unde te duci frumoasa doamna?
Ai stat trei luni, acum te duci,
In urma ta miros de Toamna,
creta, cerneala, si de nuci.

Mai stai o zi si ne-ncalzeste,
Soarele tine-l peste noi,
Caci sora ta totul raceste,
Si-aduce doar zile cu ploi.

Marea e trista, cerul te plange,
De dorul tau frunze-or sa cada,
Azi toti la pieptul lor te-or strange,
Si-or astepta sa te revada.

Unde te duci frumoasa doamna?
E trist si -n casa si afara,
O-ntampinam maine pe Toamna,
Dar ne e gandul tot la Vara.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutând originile, devii rac. Istoricul priveşte înapoi; la sfârşit, el ajunge să şi creadă retrospectiv.

aforism celebru de Friedrich Nietzsche din Amurgul idolilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!