schimb

Fiecare copil simte un imbold imens spre a-şi demonstra competenţa. Dacă oamenii nu mai sunt nevoiţi să îşi câştige existenţa şi li se asigură necesităţile pentru supravieţuire, mulţi dintre ei vor dori foarte mult să fie productivi, dar nu la acele sarcini pe care ei nu şi le-au ales să le facă dar au fost obligaţi să le accepte pentru a câştiga bani. În schimb, oamenii vor lua în mod spontan asupra lor acele sarcini de care societatea mondială are nevoie cu adevărat să fie făcute.

citat din Buckminster Fuller
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietrarul

Durerea tuturor o schimb în piatră,
Cu dalta dezghiocând-o plină, dalbă:
Şi plâng rămaşii-n urmă lângă vatră,
Şi-n trista curte strămoşească nalbă.

Împlânt făcutul mâinilor pe-o coastă
În dâmbul rotunjit de oseminte,
La rând cu un popor întreg ce-adastă
Înmărmurit pe veci, de mai-nainte.

Ca numele să-l sap în stânca dură,
Din lacrimi adunat-am udătură,
Să curme fierul slovelor făgaş,

Dar, câteodată, braţu-mi nărăvaş
Alunecă şi-adorm, şi-n vis îmi pare
Că-s temelia pietrei funerare.

poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Phaidros: Cei ce iubesc pun pe seama iubirii acesteia atât felul nevrednic în care s-au îngrijit de treburile lor, cât şi lucrurile de bine pe care le-au făcut; şi mai gândindu-se şi la truda care a însoţit toate acestea, ei socotesc că şi-au plătit cu vârf şi îndesat tot ce le datorau iubiţilor. În schimb, cei ce nu iubesc nu au să invoce un atare motiv nici pentru faptul de a-şi fi neglijat treburile, nici pentru a pune la socoteală caznele trăite, nici pentru a incrimina neînţelegerile cu familia.

replică celebră din Phaidros de Platon (1983)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acele legi, fiind alcătuite pentru aplicare universală, sunt într-un conflict perpetuu cu interesul personal, la fel cum interesul personal este mereu în conflict cu interesul general. Bune pentru societate, legile noastre sunt foarte rele pentru indivizii din care e compusă societatea, fiindcă dacă ele chiar ajung să protejeze odată individul, în schimb îl vor stânjeni, necăji, încătuşa pentru trei sferturi din viaţa lui.

citat clasic din Marchizul de Sade
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinţele umane pot face lucruri remarcabile deoarece sunt remarcabile. Tu şi cu mine nu suntem amibe, peşti, păsări sau căţei. Putem face din nimic ceva, putem transforma mărunţişul în avere, dezastrul în triumf, în schimb, un animal începe şi sfârşeşte tot ca un animal. Motivul? Este doar un animal. Nu are abilitatea de a crea. Aşa că trebuie să accepţi faptul că eşti remarcabil. Profita de unicitatea ta!

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu era nici un drum de sanie, dar se făcu în grabă: talpa săniilor nu se cufunda în zăpada îngheţată, ci luneca pe deasupra ei. În schimb vitele trebuiră potcovite. Zile în şir răsunară cele trei făurişti din sat, cântecul ciocanului ţiuia ascuţit în văzduh. Pe uliţele mai umblate de sănii se iviră dungi albastre, care străluceau în razele pizişe ale soarelui cu dinţi, încât îţi luau vederea. Era lunecuşul lăsat de tălpile late de lemn, care nuerau ferecate cu rafuri de fier, şi care, la cotituri, se întoroiau, părând că vreau să se învârtă înjurul lor.

Ion Agârbiceanu în La săniuş
Adăugat de Elita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământ şi foc în inimă străpunsă...

Schimb doar vorbe, omor doar timpul
ce îmi pare
şi viaţa mi-e frumoasă ca încercare...
destinul nu-l forţez, încerc să ies
din transă,
şi mă întreb... mai am vreo şansă?

dar nimeresc în ceaţă,
aceeaşi glie
sunt îndrăgostit, mă simt usor
ca somnul lin, fermecător,
de o stafie.

Şi ziduri albe - incolore...
o lume fără margini, în imaginaţia mea
de copil pus la colţ pe coji de nuci
în sala paşilor tăcuţi…

melancolic şi prudent îmi pare azi pământul,
puţin înjunghiat…

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian-Sergiu Ciurtin (februarie 2008)
Adăugat de ve@nu blajan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercetare

Doamne cât mă vei mai ţine
Pe pământ să vieţuiesc,
Fără temere de tine
Păcătos ca să trăiesc?

Doamne tu eşti bun şi mare
Şi aştepţi ca să mă schimb,
Să îmi dai vrei cu-ndurare
Azi, al nemuririi nimb.

Doamne ştiu c-a ta dreptate
Mă îndeamnă să dau rost,
Că-n deplina-i bunătate,
Isus a plătit un cost.

Doamne jertfa-ţi de pe cruce
N-am ştiut s-o preţuiesc,
Ea iertare îmi aduce,
Doar să vreau eu s-o primesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Adrian Gugea (20 octombrie 2012)
Adăugat de cocor2
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce fac?

Amestec picăturile de rouă,
cu iubirea ascunsă
în căuşul palmelor mele!
Deasupra aştern trandafiri
veştezi si petale rupte
semn că iubirea a murit!
Apoi îmi schimb veşmintele negre
ca totul să pară, Ok..
Doar inima tresare plângând...
Nu o las... e prea inocentă,
pentru o lume perversă si nesigură...
Destul!... adun picăturile de
rouă cu iubirea rece,
în căuşul palmelor si totul
este gheată!
Aşa devin insensibilă...

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin gură, lumea înconjurătoare pătrundea mult mai profund în intimitatea mea decât prin ochi şi mâini. Nu o acceptam în totalitate. Gustul searbăd al cremelor de grâu verde, al terciurilor de ovăz, îmi smulgeau lacrimi; misterul vâscos al scoicilor mă revoltau; hohote de plâns, ţipete, vărsături - accesele mele de silă erau atât de îndârjite, încât ceilalţi au renunţat să mai lupte cu ele. În schimb, am profitat de privilegiul copilăriei, care presupune că frumuseţea, luxul, fericirea sunt lucruri care se mănâncă.

Simone de Beauvoir în Memoriile unei fete cuminţi (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!